fbpx Skip to main content

MAI SUNTEM OAMENI DACĂ NU MAI AVEM ÎNCREDERE ÎN PROPRIUL CORP? O POVESTE DESPRE SENZORI, ALGORITMI ȘI CONȘTIENTIZARE

Noile tehnologii, mai ales dacă sunt bazate pe inteligența artificială, sunt descrise adesea prin referință la oameni, și uneori chiar prin opoziție cu aceștia. Se discută, astfel, despre tehnologii care fie vor ajunge să ne înlocuiască -fiind, în esență, mai bune decât noi, fie să ne îmbunătățească. Aceste discursuri ridică astfel multiple întrebări, prezentarea încercând să ofere răspunsuri la câteva dintre cele mai importante. Ne vom uita în primul rând dacă diferă, în vreun fel, tehnologia de acum de cea pre-algoritmică, în relația lor cu natura umană. În al doilea, vom discuta despre modul în care utilizarea celor două tipuri de tehnologii poate altera acea presupusă umanitate. Vom face acest lucru punând accentul atât pe experiența utilizării tehnologiei, folosind o lentilă fenomenologică, cât și pe dimensiunea normativă a artefactelor tehnologice, arâtând că, indiferent de tipul lor, cele mai multe (dacă nu toate) încorporează un anumit tip de etică. 

Alexandru Dincovici este antropolog și lector asociat la Masteratul de Antropologie al SNSPA și la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București. Este interesat de corp, sport, tehnologie și medicină. Din 2014 deține împreună cu Alexandra, soția sa, Izibiz Consulting -un butic de cercetare și consultanță, iar din 2019 este director executiv al Asociației Oamenilor de Afaceri din România. Scrie și vorbește mai mult pentru audiențe largi, pe diferite teme legate de societate, este implicat ca mentor în ecosistemul local de startupuri, iar în timpul liber este practicant de Jiu-Jitsu Brazilian, și deseori și antrenor.