Implicarea comunităților de romi
OANA IVAN
Eseul de față prezintă un caz de antropologie aplicată, o premieră în practicile aparatului administrativ din România și anume, un proiect pilot în domeniul managementului riscului la inundații în care autoritățile din domeniu au colaborat direct cu comunitățile vulnerabile pentru a integra realitățile specifice acestor comunități în măsurile de pregătire și răspuns la inundații. Proiectul a rezultat într-un ghid practic pentru implicarea comunităților marginalizate, creând un model ce ar putea fi aplicat și în alte domenii esențiale.
Când eram la facultate, iar apoi în primii ani de profesie, majoritatea prietenilor și cunoscuților mă întrebau ce o să fac cu antropologia, la ce folosește, cine are nevoie de așa ceva. La aceste întrebări răspundeam atunci destul de vag, având în vedere contextul social și profesional al anilor 2000 în România. Apoi am reușit să răspund din ce în ce mai articulat și mai concis, deoarece pe măsură ce înaintam cu studiile doctorale, am început să mă angajez în diverse proiecte de ecologie și antropologie aplicată în Delta Dunării, Munții Apuseni, Transilvania, etc. Expertiza mea în domeniul antropologiei mediului, de a oferi perspectiva comunităților locale în diverse probleme ecologice, a început să fie înglobată în proiecte de management al resurselor naturale, ale diferitelor instituții locale sau regionale pentru un management co-participativ în care comunitățile vizate nu sunt simple spectatoare ale politicilor aplicate din afară, ci partenere de dialog, de găsire de soluții comune și de aplicare a lor împreună cu administrațiile locale.
Așa cum am menționat deja, eseul de față prezintă modul în care abordarea antropologică poate să contribuie la elaborarea de metode și practici ale administrațiilor locale și regionale, ale ONG-urilor sau altor instituții care vizează managementul co-participativ. În acest caz este vorba de managementul riscului la inundații, prin implicarea comunităților marginalizate de romi și sărace din România, care sunt în mod particular vulnerabile în caz de inundații, printr-o activitate pilot realizată de către o echipă de experți a Băncii Mondiale, printre care m-am numărat și eu, împreună cu experți ai Administrației Naționale Apele Române, autoritatea responsabilă cu managementul riscului la inundații în România.
În cele ce urmează, voi oferi detalii despre această activitate sub forma unui raport tehnic deoarece în acest format consider că sunt mai ușor de identificat principalele aspecte abordate și resursele necesare, și în același timp oferă un model schematic ce ar putea fi folosit în viitoarele proiecte de practici administrative și din alte domenii.
Titlul proiectului: AsistențăTehnică pentru Elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații pentru România RO FLOODS
Titlul activității:Proiectul Pilot de implicare a comunității rome pentru planificarea și răspunsul la riscul de inundații
Participanți: proiect implementat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Națională „Apele Române” cu sprijinul Băncii Mondiale
Durata activității: ianuarie 2022-iunie 2023
Echipa de realizare a pilotului roma, experți ai Băncii Mondiale: Cosmin Feodorov analist management de proiect (București), Dianna Pizzaro, specialist senior în dezvoltare socială și coordonator global pentru populații indigene și minorități etnice (Washington DC), Oana Ivan, specialist în incluziune socială și comunicare, Cătălin Berescu, specialist în incluziune socială și implicarea comunității, Ioana Dobrescu, specialist de mediu și implicarea factorilor interesați.
Scop
Încadrul proiectului RO FLOODS, împreună autoritățile implicate ale ANAR , s-a identificat că fiind necesară întărirea capacității autorităților care gestionează riscul la inundații privind implicarea comunităților marginalizate și sărace. Lipsa de cunoștințe și de instrumente în acest domeniu și necesitatea unei mai bune colaborări cu aceste tipuri de comunități vulnerabile, în special romii, a fost principalul motor al acestei activități
În acest sens, s-a propus realizarea unui ghid practic de implicare a comunităților de romi în contextul actualizării Planurilor de Management al Riscului la Inundații, al celor 11 administrații bazinale de apă și fluviul Dunărea, planuri actualizate conform Directivei Inundații a UE.
Justificare
România este o țară cu risc mare de inundații, iar schimbările climatice vor accentua fenomenele meteo extreme.
În acest context, comunitățile sărace și marginalizate sunt vulnerabile și pot fi afectate dramatic de aceste fenomene. În mod particular, comunitățile de romi sunt expuse la acest risc de inundații deoarece spre deosebire de alte etnii, care nu s-au află timp de secole în poziții defavorizate, romii trăiesc astăzi într-o mare măsură în sărăcie, iar înacelași timp o parte semificativă dintre aceste comunități se regăsesc în zone cu risc de inundații.
Imaginile stereotipe din mass-media despre bogăția și opulența romilor reprezintă de fapt foarte puțin din realitate.
În aceste condiții, accesul la sănătate, educație și piața muncii este foarte dificil, iar posibilitățile de a a-și construi o viață decentă după o inundație sunt foarte reduse, întrând într-o spirală a sărăciei timp de generații. O inundație (sau orice alt hazard) este un potențial dezastru pentru comunitățile de romi care sunt vulnerabile datorită unor cumuli de factori: sărăcia și marginalizarea economică și socială (ca urmare a sclaviei de 500 de ani), lipsa de alternative, lipsa resurselor pentru implementarea măsurilor de răspuns și redresare în situații de urgență, acces redus la informații și comunicare deficitară cu autoritățile publice, expunere mare la hazard natural, grad redus de încredere a membrilor comunităților rome în autoritățile locale și vice versa, precum și prezența unui număr mare de persoane vulnerabile (copii sau persoane în vârstă) în cadrul comunităților. Din cauza acestor motive, ANAR a identificat implicarea comunităților de romi care trăiesc în zone cu risc drept o prioritate pentru a spori capacitatea.
Abordare dedicată pentru comunitățile de romi
De ce stau romii în zone inundabile?
Prezența locuințelor de romi în albiile râurilor sau în alte zone inundabile nu este o alegere. Romii nu au ales să locuiască în aceste zone expuse, ci au fost marginalizați de secole. După eliberarea din robie la sfârșitulanilor 1860 (Achim 1998), nu li s-a permis așezarea în vatra satelor, fiind excluși atât spațial cât și social și economic. De asemenea, timp de sute de ani nu au avut drept de proprietate asupra loturilor de pământ pentru locuințe, fapt care a condus la dezvoltarea și creșterea comunităților informale în astfel de zone nedorite de alte comunități, foarte des fară formalizarea acestor așezăminte. Așezarea comunităților de romi și construirea în zone expuse la diferite hazarde naturale, respectiv în zone inundabile este o consecință directă a acestei marginalizări istorice. Nu pentru că “așa sunt ei” sau “așa le place lor”. Lipsa de alternative i-a împins în aceste condițîi. Din cauza acestor circumstanțe, este nevoie de o abordare dedicată pentru implicarea comunităților de romi în managementul riscului la inundațîi.
Antropologia aplicată
În această echipă internațională și interdisciplinară a pilotului roma, realizat prin punerea participării oamenilor și a dialogului strcturat în prim plan, la intersecția dintre administrație locală/ regională, hidrologie, planificare urbană, antropologia a avut rolul de a oferi o voce comunităților de romi aflate în situațîi de risc la inundații și de a aduce la masă discuțiilor pe reprezentanții acestora, împreună cu reprezentați ai autorităților locale cheie și a discuta problemele într-o manieră demnă, într-un spațiu strategic și structurat.
În cadrul acestei activități a pilotului roma, antropologia a contribuit în primul rând prin abordare: vizitele de teren au avut că scop conturarea unui profil etnografic al comunitățîi, înțelegerea problemelor din perspectiva localnicilor, și mai ales identificarea metodelor prin care localnicii se organizează și răspund în cazul unei inundații. Aceste practici locale au stat la baza discuțiilor ulterioare în elaborarea ghidului de implicare a comunităților de romi, pentru o abordare ghidată de participarea comunitățîi, bazată pe experiența și dinamica socială locală deja existentă.
În al doilea rând, abordarea antorpologica a contribuit prin folosirea metodelor specifice de investigare socio-antropologică, precum interviul semi-structurat, observații de teren și mapare a factorilor implicați.
Pilotul Roma
Pentru abordarea colaborativă în managementul riscului la inundații, în care comunitatea să-și însușească și/sau să sprijine implementarea măsurilor și să participe activ în procesul de prevenire, am considerat necesar folosirea unor studii de caz, testarea anumitor metode și ajustarea lor în funcție de realitățile de pe teren. Astfel procesul în 3 etape detailat mai jos a fost contruit în timpul, și cu informațiile din studiile de caz realizate în 3 comunități de romi. Procesul de colaborare între echipa Băncii Mondiale, Administrația Națională Apele Române, cu Administrațiile Bazinale de Apă, precum și cu autoritățile locale cheie și reprezentanțîi comunităților roma a fost constant și a evoluat în fiecare etapă pe baza feed-back-ului primit de la cei implicați.
După cum am menționat deja, activitatea pilot inițiată de Banca Mondială, s-a desfășuratîn 3 locațîi: sat Daroaia (comună Roșia Montană, jud. Albă), comună Barbulesti (Jud. Ialomița) și sat Pauleasca (Jud. Argeș), iar Administrațiile Bazinale de Apă aferente, Mureș, Buzău-Ialomița și Argeș-Vedea au fost implicate în tot procesul, începând cu selecția criteriilor și locațiilor, abordarea factorilor implicați locali și până la elaborarea ghidului în formă sa finală
Criteriile de selecție ale acestor comunități au fost:
(i) Ponderea semnificativă a populației rome în cadrul comunității.
(îi) Comunități situate în zone cu probabilitate ridicată și medie de inundații.
(iii) Selectarea unor cazuri reprezentative pentru contextul geografic și cultural al acestora, cu reflectarea diversității socio culturale a romilor.
(iv) Reprezentativitatea pentru diverse tipuri de autoguvernare și conducere a comunității rome: (1) leadership solid al comunității rome, (2) grad moderat de coeziune prin intermediul mai multor lideri comunitari, și (3) leadership slab până la inexistent.
Dăroaia
Comunitatea de romi de la Dăroaia numără peste 700 de romi, ale căror case sunt construite chiar pe marginea râului, au fost inundați de mai multe ori în ultimii ani, în continuare fiind în pericol iminent de inundații și de alunecări de teren. Romii de aici vorbesc limba română și români, au câțiva lider icomunitari foarte activi și implicați în reprezentarea comunității și găsirea de soluții.
Bărbulești
Comunitatea de romi din Bărbulești este o comunitate înstărită, cu peste 3000 de locuitori romi, ursari, iar primarul și majoritatea consilierilor locali sunt de etnie roma, astfel fiind bine reprezentați în structurile locale de primul răspuns la inundații, prin echipele de voluntari. Percepția locală este că în relație cu structurile județene și naționale, această comunitate este discriminată și marginalizată. Comunitatea din Barbulesti a fost inundată în trecut deoarece se află la confluența a două râuri, a căror debite mari în timpul ploilor abundente nu au mai putut fi controlate.
Păuleasca
Comunitatea de 400 de persoane din Păuleasca se identifica drept rudari, vorbesc doar limba română, este o comunitate cu resurse foarte limitate, grad mare de sărăcie și analfabetism și nu are nici un lider nici la nivel formal, nici informal. Acesată comunitate este în pericol la inundații la fiecare furtună mai puternică, fiind expuși viiturilor care se formează în zonă.
Procesul de abordare colaborativă și implicarea comunităților defavorizate în managementul riscului la inundații în 3 etape, descris mai jos, a fost elaborat și testat cu succes în toate cele 3 comunități ale căror profiluri socio-culturale, economice și geografice diferă atât de mult.
Etapa 1
Vizitarea comunității pentru identificarea tipului de comunitate, a persoanelor care reprezintă comunitatea și care pot fi implicate în procesul participativ alături de reprezentanții institutiilor locale și regionale, pentru identificarea riscurilor existente, din perspectiva comunității. Împreună cu Administrația Bazinala de Apă s-au identificat părțile interesate (la nivel local primăria, iar la nivel județean Inspectoratul pentru Situatii de Urgență, Consiliul Județean, Prefectura, Sistemul de Gospodărire al Apelor, reprezentanții minorităților) și s-a pregătit etapa următoare.
Etapa 2
Organizarea unei mese rotunde cu toți factorii implicați și reprezentanți ai comunității de romi pentru a discuta riscurile existente legate de inundații, identificarea împreună a posibilelor soluții și realizarea unui plan de acțiune comun de prevenire și răspuns în caz de inundații. Deși întâlnirile nu au fost lipsite de momente tensionate, a existat un acord general al tuturor părților și deschidere pentru continuarea colaborării.
Etapa 3
Organizarea unei mese rotunde cu toți factorii implicați și a unei vizite de teren în comunitate pentru revizuirea ghidului de implicare. În această etapă s-a contruit un nivel mai mare de încredere și înțelegere reciprocă, pentru colaborarea ulterioară, După ce în a două etapă, s-a formulat o primă variantă de ghid pe baza tuturor propunerilor, în această ultima etapă, am revizitat comunitățile participante împreună cu reprezentanții locali și cu cei ai administrațiilor bazinale aferente, pentru colectarea feed-back-urilor finale atât la masă rotundă, cât și pe teren. După redactarea variantei finale, am diseminat rezultatele și printr-o serie de workshopuri de instruire pentru folosirea ghidului, reprezentanților ANAR, MAPM (peste 70 de persoane).

Ghidul de implicare a comunităților marginalizate și sărace în managementul riscului la inundații
În urma acestui proces în 3 etape a reieșit următorul ghid în 13 pași, care oferă detalii cu privire la obiectivele, resursele, instrumentele, rezultatele și riscurile fiecăruia dintre acești 13 pași, după cum este prezentat mai jos.Ghidul oferă și o serie de instrumente care să vină în ajutorul autorităților publice în realizarea unor activități similare de implicare a comunităților marginalizate și sărace.
În urma proiectului pilot, au reieșit câteva mesaje de bază care se aplică în toate cazurile, indiferent de tipul de comunitate de romi și de caracteristicile sale economice și socio-culturale.
- Pentru o cooperare solidă între autorități și comunități de romi, este imperios necesar că autoritățile să cunoască profilul socio-cultural al comunității și să aibă o abordare în conformitate. Reprezentanții administrațiilor bazinale au recunoscut necesitatea acestei abordări, cu atât mai mult cu cât există deja persoane din cadrul instituției care sunt familiarizate cu situația comunităților, pe experiența cărora se poate construi procesul de colaborare.
- Deși există tensiuni și neîncredere între diversele grupuri de factori interesați, dialogul și comunicarea între părți are rezultate pozitive. Este foarte probabil că în viitor, acest tip de abordare co-participativă să devină normă la nivelul Uniunii Europene, iar în acest sens rezultatele pozitive înregistrate în acest caz să servească model și în alte domenii.
- Acest tip de coloborare este un proces de lungă durată, necesită multă răbdare și dialog constant, dar părțile implicate sunt deschise pentru a găsi soluții împreună. Nivelul ridicat de neîncredere și scepticism manifestat la începutul activității pilot, de către majoritatea factorilor implicați, a fost redus cu fiecare nouă întâlnire.
Concluzii
Ghidul de implicare a comunităților de romi marginalizate și sărace rezultat în urmă acestei activități pilot este, după cum am arătat, bazat pe abordarea și metodele specifice antropologiei, fiind un exemplu elocvent de antropologie aplicată în domeniul administrației publice. Pornind “de la firul ierbii”, luând în considerare contextul etnografic și trăsăturile socio-culturale, ghidul răspunde nevoii de a crea practici de management colaborativ pentru autoritățile locale, iar rezultatele unor astfel de acțiuni să fie recunoscute și însușite de către comunitate (în loc de a fi contestate sau ignorate).
Acest ghid a fost elaborat astfel încât urmarea celor 13 pași să nu necesite participarea experților antropologi, sau a altor experți sociali, având în vedere resursele limitate de personal din cadrul instituțiilor, dar să vină în sprijinul acestora că o unealtă de lucru, practică, simplă și bazată pe resursele deja existente în cadrul oricărei instituții publice.
Am prezentat acest caz de antropologie aplicată și mai ales am oferit detalii asupra rezultatului obținut deoarece consider că acest ghid poate să fie de un real folos și în alte domenii esențiale care vizează în special comunități de romi și cele marginalizate și sărace. Autorități locale sau județene, administrații, ONG-uri sau asociații care nu au în organigramă posturi de experți pe probleme sociale, pot să aplice acest ghid și să adopte o abordare de participare comunitară, care în experiența internațională a arătat că conduce la o însușire și asumare a rezultatelor.
Ghidul se regăsește aici.
Un rezumat vizual al acestei activități poate fi găsit aici.
Sursă citată:
Achim, Viorel 1998 Țiganii în istoria Romaniei. Editura Enciclopedica