Mâini de lucru și mașinării: Experiențele trăite de migranții români în sectorul agricol olandez

de Andreea Maria Ferent

Abstract

În acest articol, voi examina condițiile de muncă, vulnerabilitățile și excluziunea socială, trăite de migranții români care lucrează în sectorul agricol din Olanda. În cadrul industriei agricole, există un prezent comun al progresului tehnic de primă mână, un sector în care resurse imense se îndreaptă către inovații și cercetare, dar și un prezent al formelor de muncă tot mai precare. Prin urmare, argumentul meu este că dezbaterile recente despre povestea de succes a agriculturii olandeze trebuie să se refere și la narațiunile de muncă ale lucrătorilor migranți sezonieri și flexibili care susțin acest sector. Voi analiza dinamica complicată a procesului de producție în domeniul muncii agricole pentru a discuta rolul transformărilor. Pentru a descoperi tendințele schimbărilor agrare, precum și formele de exploatare și de rezistență a forței de muncă, am folosit diverse metode de cercetare calitativă. Critica mea se va concentra asupra condițiilor de muncă și a precarității în agricultură, punând un accent deosebit pe presiunea economică de a menține la un nivel foarte scăzut costurile forței de muncă. Examinând multiplele feluri în care exploatarea în agricultură influențează narațiunile de viață ale migranților români, sper să ofer perspective care pot ghida practici mai echitabile și mai corecte în viitor.

Podcast Sfertul Academic

Andreea Maria Ferent

Autor

Sunt Maria Ferent. Sunt cercetătoare doctorandă în Științe Sociale și Politice la Institutul Universitar European, cu un master în Cercetare Sociologică Avansată și cu o pregătire în Studii Critice Agrariene și de Mediu, precum și în Sociologie și Antropologie Socială. Sunt interesată de subiecte precum migrația, reziliența alimentară, afacerile agroalimentare și studiile asupra teoriei procesului muncii.

Sabrina Dâscă

Ilustratoare

Sabrina studiază arhitectura la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, iar în timpul care îi rămâne, își concentrează universul interior în ilustrații, cu scopul de a invita privitorii desenelor sale să arunce o privire mai profundă asupra lor înșiși. Personaje androgine, o paletă de culori limitată și linii fluide, dar neșlefuite, completează viziunea ei. Lucrările sale personale pot fi găsite pe Instagram (@camdoare), iar portofoliul ei personal este disponibil online.

Roxana Alexa

Actriță / Voce podcast

Roxana Alexa, născută în anul 1990 la Timișoara, este actriță de film și teatru, are experiență în radio și televiziune, prezintă și organizează evenimente sportive și cultural-artistice. A studiat actoria la Școala de Film din București și conservare-restaurarea la Academia de Arte din Zagreb și la Universitatea de Vest din Timișoara. Este pasionată de biciclete vechi și de tehnica de poleire cu aur pe mai multe tipuri de suport și materiale și îi place mult să înregistreze voce pentru podcast și cărți audio. Mai multe despre activitate ei, aici.

‘În timp ce sectorul agricol olandez este o parte esențială a economiei Olandei și deține o poziție de lider în ceea ce privește exportul de produse agricole pe piața mondială (Ministerul Agriculturii, Naturii și Calității Alimentare 2020), această poveste de succes în ceea ce privește competitivitatea și acumularea se hrănește din precaritatea forței de muncă flexibile și ieftine din țările din Europa Centrală și de Est (McGrath, S., 2013; Arnold, D., & Pickles, J., 2011; Mezzadri, A., 2008). Putem identifica zonele de tensiune din acest sistem de muncă prin examinarea structurii capitaliste dure a companiilor alimentare și a lanțurilor de producție care acordă prioritate vânzării cu amănuntul și forțează fermierii să accepte prețuri cât mai scăzute pentru bunurile lor agricole. În consecință, din cauza cererii de prețuri mici, agricultorii recurg la angajarea de muncitori ieftini pentru a obține profituri. În același timp, tehnologiile agricole devin din ce în ce mai sofisticate, ceea ce duce la schimbări semnificative în acest sector. Această tendință este cunoscută în mod obișnuit sub numele de “internetul lucrurilor în agricultură”, “agricultura digitală” sau chiar “tsunami-ul tehnologiei”. Aceste revoluții tehnologice și industriale transformă sectorul (Perez, C., 2010; Schwab, K., 2016). Pentru a obține creștere economică, agricultura olandeză aderă la un val puternic de inovare tehnologică (Ivosevic, P., 2018). În prezent, instituțiile de cercetare academică sunt puternic implicate în investigațiile agricole (Universitatea Wageningen 2019), iar cifrele privind exportul de tehnologii agricole, astfel cum sunt integrate în PIB-ul agricol, sunt făcute publice de către guvernul olandez (Ministerul Agriculturii, Naturii și Calității Alimentare 2020). Cu toate acestea, realitățile muncitorilor migranți din acest sector nu se potrivesc cu povestea de succes a digitalizării, deoarece există rapoarte care ne avertizează cu privire la diversele vulnerabilități și condițiile de muncă precare ale celor care lucrează în agricultură.

Piața olandeză a muncii s-a deschis oficial pentru migranții din Europa Centrală și de Est (ECE) odată cu extinderile Uniunii Europene din 2004 și 2007. Cu toate acestea, studiile arată că în anii dinainte de 2004 se înregistra deja o creștere a numărului de lucrători, în special din grupul polonez. În cazul sectoarelor agricole și horticole de la sfârșitul anilor ’90, rapoartele arată o tendință de angajare a migranților ECE în situație neregulamentară pentru locuri de muncă sezoniere (WRR 2001; Engbersen, G. et al., 2006), iar începând cu 2002, proiectul privind munca sezonieră adoptat de guvernul olandez a relaxat condițiile de angajare a migranților din Polonia și din alte țări ECE (Broeders, D. și Engbersen, G. 2007). Ca urmare a faptului că un număr mare de lucrători polonezi (în special din regiunea de frontieră polono-germană) aveau pașaport german și nu aveau nevoie de permis de muncă, grupul polonez a înregistrat un număr de 25000 de lucrători în sectoarele agricol și horticol olandez la începutul anului 2004. În timp ce anul 2007 aduce ridicarea tuturor restricțiilor pentru angajarea lucrătorilor din Polonia și din noile țări din ECE, în cazul Bulgariei și României este impusă o perioadă de tranziție în care aceștia au încă nevoie de un permis de muncă temporar (Engbersen, G., Snel, E. și De Boom, J., 2010). Restricțiile au fost ridicate în cazul românilor și bulgarilor în 2014, iar numărul lucrătorilor din aceste țări a început să crească mai puternic. În 2017, migranții din Europa Centrală și de Est reprezentau o treime din populația imigrantă (CBS, 2017), cu aproximativ cinci mii de persoane în plus din Polonia la începutul anului 2018 și alte aproximativ cinci mii din România, Bulgaria și alte țări din Europa de Est (CBS, 2019),  cel mai mare procent dintre aceștia fiind angajați în sectorul agricol (ABU, 2018). În 2019, migranții de origine poloneză rămân cel mai mare grup, dar se înregistrează, de asemenea, o creștere importantă a numărului de migranți români.

Creșterea ponderii lucrătorilor migranți din Europa Centrală și de Est în sectorul agroalimentar olandez a fost însoțită de rapoarte guvernamentale sau de reacțiile sindicatelor cu privire la exploatarea lucrătorilor migranți din Europa Centrală și de Est (de exemplu, FNV 2013, Mcgauran, K. et al., 2016; Suzanne, A., La, H. și International, S.,2019). Formele de exploatare identificate implică rolul agențiilor de recrutare, despre care s-a demonstrat că generează condiții de muncă proaste pentru lucrători prin acte ilegale de percepere de taxe de la lucrători sau de inducere în eroare cu privire la documente, salarii sau specificul locului de muncă (Mcgauran, K. et al., 2016; Suzanne, A., La, H. și International, S., 2019). Alte forme de precaritate sunt date de unele practici comune de exploatare, cum ar fi intimidarea care se trage din teama de a fi concediat, cazurile de hărțuire sexuală, problemele salariale, condițiile proaste de cazare sau flexibilitatea necondiționată – care nu permite lucrătorilor să treacă de la statutul temporar la un contract permanent (McGauran et al., 2016:16-36). În general, tipurile de locuri de muncă pe care migranții din ECE le fac în sectorul agroalimentar olandez sunt cele pe care nativii olandezi nu le-ar accepta, “locuri de muncă care implică folosirea forței, prost plătite și periculoase: 3D (dirty-dangerous-difficult)” (Cremers, J., 2016:22). 

Imigranții români tind să se concentreze în sectoare de muncă intensivă, cum ar fi agricultura, unde adesea îndeplinesc sarcini solicitante din punct de vedere fizic, în timp ce olandezii ocupă poziții mai înalte. Acest lucru poate duce la un statut social mai scăzut pentru români pe piața muncii. Acest lucru generează o atmosferă de clasism în societate, unde, în ciuda importanței vitale a forței de muncă migrante, prejudecățile și nedreptatea față de lucrătorii români împiedică procesul de integrare socială. Pentru a înțelege conceptul de precaritate, este esențial să luăm în considerare elementele interne și funcționarea sa în fiecare caz, mai degrabă decât să ne bazăm pe schemele externe existente în literatura de specialitate. Deși există o înțelegere generală a precarității, aceasta necesită totuși o explicație în fiecare caz în parte. În plus, gândindu-ne la migrație în același mod, trebuie să o considerăm ca pe un spectru. Astfel, între traficul de persoane și migrația “bună”, trebuie separate variațiile și situațiile specifice. Departe de a fi o situație în alb și negru, constatările reflectă un continuum de mecanisme de dependență și precaritate care sporesc dependența față de angajatori, cum ar fi medierea forței de muncă, locuințele, contractele de muncă sau integrarea socială. Toate cele de mai sus constituie factori care pot avea un impact suplimentar asupra modului în care tehnologia influențează lucrătorii, dezvăluind o poziție deja precară, condiții dure și o fragmentare generală a lucrătorilor, după cum se va arăta mai jos.

În ceea ce privește dimensiunea precarității, interviurile calitative pe care le-am realizat în perioada 2019-2020 cu lucrători migranți, agenții și cultivatori, urmăresc îndeaproape aceleași situații deja vizibile în literatura de specialitate. Declarațiile lucrătorilor semnalează modalități de exploatare ale agențiilor de recrutare care susțin argumentul că acestea sunt generatoare de condiții proaste de muncă: “Am locuit 10 persoane într-o casă cu 3 camere” (interviu din noiembrie 2019; respondent de sex masculin; 22 de ani). Interviurile prezintă agențiile de recrutare care percep taxe foarte mari pentru costurile de cazare și de deplasare sau prin intermediul unor clauze discutabile ale contractelor. În cele mai multe cazuri, contractele nu au fost traduse în limba română, iar în unele cazuri, oamenii le-au primit doar în format digital. În timpul unui interviu din noiembrie 2019, un respondent de sex masculin în vârstă de 27 de ani a împărtășit faptul că au fost instruiți să aștepte trei luni înainte de a completa actele necesare. Ca urmare, au fost nevoiți să își țină gunoiul în subsol, deoarece nu aveau cardul necesar pentru a fi colectat. Acest lucru s-a datorat faptului că nu aveau documentele necesare. 

Mai mult, un alt caz a arătat că o agenție de recrutare percepea o parte din salariul zilnic al lucrătorilor prin intimidare și amenințare cu pierderea locului de muncă. Această taxă nu era percepută ca o sancțiune, ci mai degrabă sub forma unei plăți pentru mediere. Un alt element este mistificarea jucată de aceiași intermediari în ceea ce privește salariile, documentele legale, contractele, condițiile de muncă și atributele locului de muncă. Respondenții subliniază abuzurile comise de agenții de recrutare și rolul ambiguu pe care aceștia îl au.

În timp ce interviurile arată că aceștia percep în mod ilegal diferite tipuri de onorarii și comit abuzuri privind drepturile de muncă atunci când vine vorba de scopul medierii muncii, situația este pe cât de absurdă, pe atât de complexă, și arată cât de nesigure pot fi situațiile pentru lucrători. Lucrătorii vorbesc despre faptul că au ajuns în Țările de Jos și nu au reușit să dea de persoana responsabilă de locuință. Interviurile arată cazuri în care migranții au suferit de lipsa temporară de locuință sau au fost nevoiți să ajungă la alți migranți români prin intermediul platformelor de internet; situații când li s-a spus doar adresa serei fără alte informații și au fost nevoiți să meargă kilometri pe jos pentru a ajunge acolo, sau cazuri de amenințare și chiar de a fi puși în situații periculoase de către aceiași agenți. După cum au spus toți lucrătorii: “S-ar putea să existe câteva agenții bune” (interviu din octombrie 2019, respondent de sex masculin, 37 de ani), dar, având în vedere că numărul acestora este mare și în creștere, există întotdeauna factorul de incertitudine atunci când se caută una. Ca urmare a unor practici similare, românii au creat un grup pe Facebook numit “Persoane dispărute în Olanda”, unde am putut observa că au fost postate mai multe povești similare.

Pe lângă afirmațiile referitoare la locuințe și documente, există și abuzuri la locul de muncă, cum relatează următorul răspuns: “Odată au pulverizat ceva pentru plante, iar eu nu vorbesc engleza, așa că nu am înțeles ce au spus, dar era clor și am fost bolnav în următoarele zile” (interviu din noiembrie-2019, respondent de sex masculin, 27 de ani).

În ceea ce privește acțiunile colective întreprinse împotriva acestor abuzuri, respondenții au indicat un grup pe Facebook care are scopul de a demasca agențiile care comit abuzuri și de a-i informa pe migranți cu privire la cele care sunt “demne de încredere”. Pentru o analiză viitoare, o examinare intensivă a acestor tipuri de grupuri online s-ar putea dovedi fructuoasă pentru a înțelege mai bine rolul agențiilor de ocupare a forței de muncă ca actori intermediari în zonele gri ale economiei. Respondenții subliniază faptul că, atunci când au încercat să protesteze împotriva abuzurilor, nu au știut unde să găsească ajutor sau le-a fost dificil să se organizeze împreună cu ceilalți. Potrivit migranților, condițiile sunt atât de proaste încât aceștia nu pot concepe că un sindicat i-ar putea ajuta în vreun fel.

O altă parte importantă a datelor colectate indică vulnerabilitatea lucrătorilor. Particularitățile acestei vulnerabilități rezidă, în primul rând, în caracterul temporar al locurilor de muncă legate de ciclurile de producție sezoniere și, în al doilea rând, în ineficiența statului în ceea ce privește oferirea de protecție pentru migranți și supravegherea acestui proces. 

Intersecția dintre vulnerabilitate și precaritate creează practici de muncă neloiale care pun sub semnul întrebării drepturile de muncă și ipotezele economiei moderne, care prevăd drepturi egale pentru fiecare persoană. Lucrătorii vorbesc despre condiții de locuit atroce, cum ar fi traiul în rulote sau în corturi de camping, despre împărțirea camerelor între cinci sau mai multe persoane sau faptul că au rămas fără un loc de cazare – fie din cauza necesității de a schimba agențiile, fie din cauza lipsei de răspunsuri din partea agenților responsabili la sosirea lucrătorilor în țară. Există o legătură importantă între locuință și muncă, deoarece atunci când cineva se duce acasă și condițiile de trai nu sunt decente, atunci și munca devine insuportabilă. În același timp, aducând în discuție foarte mult situația de locuit poate însemna și că nu se pot mobiliza în niciun fel la locul de muncă. În cele mai multe cazuri, lucrătorii au o locuință care depinde de munca lor și aceeași agenție de muncă le oferă împreună munca și locuința. Prin urmare, orice discuție privind efectele schimbărilor tehnologice asupra lucrătorilor trebuie să ia în considerare aspectele legate de precaritate și realitățile care împiedică structural procesul de organizare colectivă la locul de muncă.

O abordare socio-economică a precarității arată în acest context un efect structural de stagnare a migranților români în sfera locurilor de muncă 3D “degradante, periculoase și murdare” (Cremers, J., 2016:22) din cauza unei devalorizări constante a contractelor și a relațiilor sociale implicate în producție. 

Potrivit unui migrant de sex masculin intervievat în noiembrie 2019, în Olanda, migranții pot schimba  locul de muncă de la o seră la alta doar de trei ori, iar dacă nu le plac condițiile, vor fi trimiși înapoi acasă. Ceea ce vrea să spună respondentul aici este că, dacă nu găsești o modalitate de a te înțelege cu agențiile de recrutare, nu vei avea altă soluție decât să te întorci, deoarece acestea nu te vor mai angaja. În al doilea rând, acesta indică un sistem informal de reputație orchestrat de agențiile de recrutare, în care agenții se puteau informa reciproc cu privire la lucrătorii care au protestat sau nu au urmat instrucțiunile pentru ca alte agenții să nu-i angajeze.

Prin urmare, locurile deja inferioare pe care aceștia le ocupă pe piață, împreună cu un statut inferior, ar putea fi o cheie pentru a înțelege dificultățile pe care le au migranții în a se integra pe deplin în societate. Aspectul de a fi separați spațial de orașe și, uneori, de colegii de muncă poate fi, de asemenea, relatat în povestea integrării. Pornind de aici, acțiunile de mutare permanentă care sunt relaxate de aderarea la UE ar putea, de asemenea, să influențeze aparenta lor dezorganizare în fața abuzurilor. Având în vedere că toată lumea poate călători liber, se poate întoarce acasă sau poate veni la muncă doar în mod sezonier, posibilitatea de organizare în rândul tuturor lucrătorilor devine o sarcină dificilă.

Având în vedere numărul tot mai mare de migranți și problemele legate de aplicarea reglementărilor privind situația acestora, și problema salariilor apare ca o problemă recurentă. Un exemplu de reglementare care, în unele cazuri, nu este monitorizată și aplicată, este obligația de a oferi un salariu minim. Respondenții au informat că au fost plătiți mai puțin decât salariul minim pe țară și că ar lucra un număr tot mai mare de ore suplimentare. În acest context, se poate argumenta că aceste locuri de muncă sunt, de asemenea, solicitante, pe lângă faptul că sunt “degradante, periculoase și murdare” (Cremers, J., 2016:22).

În loc de concluzii, această cercetare propune câteva reflecții. În prezent, cadrele universitare, rapoartele naționale și sindicatele au prezentat diverse relatări despre natura precară a muncii în agricultură. Acest tip de muncă precară a migranților a devenit înrădăcinat și indispensabil pentru sectorul agricol al țărilor dezvoltate, dar rămâne nerecunoscut ca atare, în timp ce problemele și vulnerabilitățile migranților se înmulțesc.

Referințe:

  • ABU (2018) ‘Labor Migrants. Indispensable to The Netherlands’. Accessed September 2018 https://www.abu.nl/stream/abu-whitepaper-labour-migrants-indispensable-to-the-netherlands+&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=us 
  • Arnold, D., & Pickles, J. (2011). Global work, surplus labor, and the precarious economies of the border. Antipode, 43(5), 1598-1624.
  • Broeders, D., & Engbersen, G. (2007). The fight against illegal migration: identification policies and immigrants’ counterstrategies. American Behavioral Scientist, 50(12), 1592-1609. 
  • CBS (2017) ‘More Eastern European Working in the Netherlands’, Accessed May 2018 https://www.cbs.nl/en-gb/news/2017/05/more-eastern-europeans-working-in-the-netherlands
  • CBS (2019) “Population growth already at the same level as 2018”, Accessed June 2019 https://www.cbs.nl/en-gb/news/2019/44/population-growth-already-at-the-same-level-as-2018
  • Chelcea, S., (2004),Inițiere în cercetarea sociologică. București: Comunicare.ro
  • Cremers, J. (2016) ‘Construction labor, mobility and non-standard employment’, HesaMag, 13: 17-22
  • Engbersen, G., Leerkes, A., Grabowska-Lusinska, I., Snel, E., & Burgers, J. (2013). On the differential attachments of migrants from Central and Eastern Europe: A typology of labour migration. Journal of Ethnic and Migration Studies, 39(6).
  • Engbersen, G., Snel, E., & De Boom, J. (2010). A van full of Poles’: Liquid migration from Central and Eastern Europe. A continent moving west, 115-140.
  • Ivosevic, P. (2018) ‘Treating People as Robots: The Effects of Technological Changes in the Dutch Agro-Food Sector on Central and Eastern European Migrant Workers’, Agrarian, Food and Environmental Studies (AFES), MA Thesis, available at: <https://thesis.eur.nl/pub/46450>.
  • McGauran, K., De Haan, E., Scheele, F., & Winsemius, F. (2016). Working conditions of Polish migrant workers in the Netherlands and the role of recruitment agencies. Amsterdam: Fairwork.
  • McGrath, S. (2013) ‘Fuelling Global Production Networks with Slave Labour?: Migrant Sugar Cane Workers in the Brazilian Ethanol GPN’, Geoforum 44: 32-43.
  • Mezzadri, A. (2008) ‘The Rise of Neoliberal Globalisation and the ‘new old’ social Regulation of Labour: The Case of Delhi Garment Sector’, The Indian Journal of Labour Economics 51(4): 603-618.
  • Perez, C. (2010). Technological revolutions and techno-economic paradigms. Cambridge journal of economics, 34(1), 185-202. 
  • Schwab, K. (Ed.). (2016). The global competitiveness report 2016-2017: insight report. World Economic Forum.
  • WRR (2001): Towards a pan-European Union, Accessed June 2020 https://english.wrr.nl/publications/reports/2001/08/10/towards-a-pan-european-union
  • WRR (2019): New WRR Report: The Better Work, Accessed December 2019 https://www.robertwent.nl/nieuw-wrr-rapport-het-betere-werk/
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.