În fiecare primăvara, Maria recoltează legume în Germania. O agenție de recrutare îi organizează contractul, cazarea și călătoria cu autobuzul din satul ei până la ferma izolată unde lucrează. Cum interacțiunile ei cu societatea și instituțiile germane sunt limitate, înainte să afle despre una dintre companiile care solicită beneficii sociale pentru migranții din Estul Europei, nu știa că lucrătorii temporari au dreptul să primească alocație pentru copii în Germania. 

Despre alocație [în Germania] nu am știut nimic, vă spun sincer. [Nu vorbim] limba și nu cunoaștem legea. Eu am înțeles că [firmele] au nevoie de niște avocați prin care lucrau, cu care colaborau. Noi nu cunoaștem pe nimeni. Sunt multe obstacole pentru noi. 

Și alți migranți din UE întampină obstacole atunci când își propun să acceseze beneficiile sociale la care au dreptul în străinătate. Pentru a adresa această dificultăți, diferiți actori, familiarizați cu cadrul care reglementează accesul la beneficii sociale la nivel transnațional, își asumă rolul de mediatori între lucrătorii mobili și funcționari publici. Acești actori – pe care i-am numit welfare brokers – sunt motivați de recompense financiare, de dorința de a primi recunoaștere în interiorul comunității, de mize politice sau altruism. Am lucrat la cercetarea despre welfare brokers în cadrul proiectului ERC “Migration, Transnationalism and Social Proiection in (post-)crisis Europe (MiTSoPro), intre octombrie 2020 și iunie 2021. 

Studiul meu folosește exemple legate de migrația românilor în Germania pentru a explica cum intermediarii influențează interacțiunile dintre lucrătorii mobili care solicită beneficii sociale și funcționarii publici care le procesează cererile. Mai mult, cercetarea explorează modurile în care operează diverșii intermediari și circumstanțele în care migranții apelează la serviciile lor. 

Am devenit interesată de rolul intermediarilor în a facilita accesul migranților la protecție socială în timpul pandemiei COVID, când am observat, în grupurile de Facebook, că migranții își recomandă unii altora serviciile unor terți pentru a accesa beneficii de somaj sau alocație pentru copii. 

Am contactat intermediarii fie direct, folosind detaliile lor disponibile online, fie prin recomandări. Am selectat migranți prin intermediul welfare brokers, a grupurilor de Facebook și a contactelor personale. Am luat cele mai multe dintre interviuri online, dar am intervievat participanți și față în față, în Berlin, atunci când restricțiile sanitare au permis acest lucru. Eșantionul include migranți români care lucrează în sectoare economice cu salarii mici, dar și migranți cu nivel de calificare ridicat și venituri mai mari. Unii dintre participanții la studiu au fost angajați informal, s-au confruntat cu condiții de muncă extrem de precare sau insecuritate locativă în Germania. 

Cei mai complecși actori cu care am intrat în contact în timpul cercetării mele de teren sunt companiile transnaționale, precum cea la care a apelat Maria, care solicită alocații pentru copii și restituiri de taxe în valoare de milioane de euro pentru migranții din Europa Centrală și de Est. Astfel de companii au birouri în mai multe țări UE și au dezvoltat rețele extinse de sub-intermediari (agenții de recrutare, companii de transport și intermediari informali) care caută permanent noi clienți și mențin legătura cu aceștia. 

Un exemplu de taxă percepută de o companie transnațională pentru procesarea unei cereri de alocație pentru copii era, la momentul cercetării, de 200 de euro + 10% din beneficiu. Taxa acoperă gestionarea întregului proces, inclusiv colectarea statelor de plată de la angajatorii germani, colectarea documentelor de la birouri fiscale din România și Germania, sau gestionarea corespondenței cu Familienkasse [Casa pentru Prestații Familiale]. Pentru că lucrătorii temporari trebuie să solicite beneficii sociale în fiecare an, cei mai mulți dintre ei își reînnoiesc, anual, contractele cu companiile transnaționale.

Pe lângă companiile transnaționale, pe parcursul cercetării mele, am întâlnit diverși intermediari formali și informali:

⦁ Asociații ale românilor care sprijină alte persoane din comunitate să solicite beneficii sociale în Germania.

⦁ Birouri de consiliere care oferă consultanță în limba română, în principal pe teme de integrare și muncă, dar care oferă și asistență în solicitărea beneficiilor sociale.

⦁ Sindicat – un număr mic de sindicate din Germania oferă sfaturi privind accesul la beneficii sociale și colaborează, uneori, cu birourile de consiliere pentru a depăși barierele lingvistice.

⦁ Companii mici înființate de români în Germania, care oferă, printre alte servicii, și asistență în solicitarea beneficiilor sociale. 

⦁ Migranți români care au locuit sau au lucrat în Germania pentru perioade mai lungi de timp și care completează formulare sau traduc pentru alți migranți în timpul întâlnilor la birourile de asistență socială.

Intermediarii pot contribui la reducerea inegalităților dintre migranți și non-migranți în ceea ce privește accesul la beneficiile sociale

Ca urmare a mobilității lor, migranții românii din Germania au acces la oportunități economice și sociale – de exemplu, salarii mai mari – care pot contribui la reducerea unora dintre inegalitățile cu care se confruntă în țara de origine. Cu toate acestea, odată ajunși în Germania, migranții (români) sunt expuși la un set de de dificultăți pe care non-migranții nu le experimentează, inclusiv bariere în accesarea drepturilor sociale. De exemplu, mulți dintre participanții la studiu nu erau familiarizați cu structura instituțională a sistemul german de protecție socială și cu criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a obține alocații pentru copii sau beneficii de șomaj. În plus, barierele lingvistice le îngreunează și mai mult accesul la protecție socială. 

Pe de altă parte, pentru că sunt formați, în principal, în conformitate cu reglementările naționale, funcționarii publici care gestionează solicitările migranților nu cunosc întotdeauna normele și practicile transnaționale de la nivelul UE. Asta îi determină, uneori, să le ceară migranților documente care nu sunt obligatorii conform normelor UE sau conform normelor țării de destinație, explică un asistent social în citatul următor.

La [Agenția de Şomaj] s-a schimbat foarte mult în ultimii 10-15 ani legea, încât, foarte des, angajații de la instituții, mulți dintre ei, habar nu au. Si habar n-având, fac foarte, foarte multe greșeli. În speță în cerințele lor […] Acolo scrie alb pe negru, aveți nevoie de asta, asta și asta. Astalaltă, de ce?

În același timp, o temă recurentă a interviurilor a fost aceea că lucrătorii mobili din România simt că sunt discriminați de funcționarii publici, așa cum explică Laura în citatul următor, care își descrie experiența de a solicita o extensie a beneficiului pentru locuință. 

O femeie […] mă tot refuza […] și mi-a zis „dacă nu îți convine du-te în țara ta, în România” și mi-a făcut așa cu mâna și m-a respins. M-am supărat și am început să țip și i-am zis: „ești rasistă”. În momentul ăla începusem să plâng. Eram cu copilul de mână si rămâneam pe străzi.

Mai multe studii confirmă că interacțiunile dintre migranți și funcționarii publici sunt adesea influențate de stereotipuri despre țara de origine a migranților, de nivelul lor de calificare, de cunoștințele lor de limbă (germană), etnie sau de contextul socio-economic din care vin. Aceste stereotipuri conduc la prejudecăți care afectează procesarea cererilor migranților, explică un consilier pentru migranți:

[Agenția pentru Șomaj] e o autoritate care lucrează pe baza legii, dar, de fapt, tot ce contează este ceea ce nu este scris, comportamentul, cum arăți, cum ești îmbrăcat, dacă ești punctual, toate astea contează. Clar că e rasism instituțional acolo și cred că cineva care vorbește germana fară accent poate să aibă mai multe șanse, uneori, ca cineva care vorbește cu accent. 

În timp ce își urmăresc propria agendă, intermediarii îi sprijină pe migranți să gestioneze obstacolele pe care le întâmpină atunci când solicită beneficii sociale. În primul rând, aceștia le oferă asistență în limba română. Îi informează pe migranți despre drepturile lor sociale, despre documentele adiționale necesare pentru cereri, îi ajută să completeze formulare și redactează corespondența cu agenții de asistență socială. În timp ce unii intermediari ofertă asistență doar în anumite etape, companiile se ocupă, de regulă, de întregul proces de solicitare a beneficiilor sociale. 

Intermediarii nu oferă doar asistența administrativă, ci îi ajută pe migranți să gestioneze regulile nescrise și practicile discriminatorii care guvernează procesul de solicitare a beneficiilor, așa cum explică un consilier pentru migranți în următorul citat:

„[Migranții români ne spun]: „Știți că dacă sunăm acolo, suntem tratați în mod rasist, suntem serviți mai rău. Dacă sunați dumeavoastră, cel puțin obțineți informațiile necesare.” […] Oamenii sunt conștienți de privilegiile [mele] în contactul cu autoritățile. […]  Eu îndeplinesc o funcție, sunt ca un instrument, ca o cheie cu ajutorul căreia anumite lucruri funcționează mai ușor.”

Spre deosebire de migranți, intermediarii au cunoștințele necesare pentru a contesta cererile respinse în mod incorect sau situațiile în care beneficiile sociale sunt calculate greșit. Mai mult, nu sunt participanți pasivi într-un cadru prestabilit, ci încearcă să introducă schimbări în practicile și reglementările birocratice, în beneficiul lor și al clienților lor. 

De exemplu, la momentul cercetării, una dintre companiile transnaționale contesta în instanță o lege relativ recentă care limitează perioada în care lucrătorii mobili din Germania pot solicita retroactiv alocații pentru copii – pentru șase luni de la data solicitării (față de patru ani cât prevedea reglementarea anterior).

Da, ne opunem acestei legi, folosindu-i cazul [unui migrant] ca exemplu… Facem asta în mod pro-bono, pentru că [este în interesul nostru], desigur, pentru că am putea finaliza multe cazuri și am obține mai mulți bani, dar, pe de altă parte, cred că este și un aspect social care este foarte important pentru mine […].

Putem exercita și o anume presiune, pentru că avem atâtea cazuri și Familienkasse [Casa pentru Prestații Familiale] știe asta. Asta ne conferă, într-un fel, o oarecare putere și, desigur, nu suntem orice avocat care se ocupă de un caz mic, suntem o mare companie care reprezintă 40.000 de cazuri.

Recursul la serviciile intermediarilor reproduce inegalitățile existente între diferitele categorii de migranți

Deși este, în general, benefică pentru cetățenii mobili din UE, medierea în accesarea protecției sociale poate contribui la menținerea inegalităților existente între diferite categorii de migranți. În funcție de contextul economico-social din care vin, participanții la cercetare au apelat la intermediari din diferite motive. Migranții cu situații economice precare au, de multe ori, nevoie de sprijinul intermediarilor pentru a accesa beneficii sociale, pentru că nu resursele necesare să solicite beneficii sociale pe cont propriu. Pe de altă parte, migranții cu nivel de educație ridicat și salarii mai mari, dispun de resurse care le-ar permite să solicite alocație pentru copii sau beneficii de șomaj, dar, aleg să folosească serviciile intermediarilor din conveniență. 

Pe măsură ce trece timpul, migranții se familiarizează cu sistemul german de protecție socială, și cu limba germană, și devin mai informați cu privire la drepturile lor sociale. Și interacțiunile cu intermediarii au un rol în acest proces, explică Laura: 

“[ne-au întrebat pentru ce beneficii am aplicat]… și ne explică foarte frumos că ne-au refuzat în locul A, pentru că nu am aplicat în locul B. Și atunci ne-am prins și noi exact cum merge treaba, cât de cât, și învățăm și noi unde ar trebui să ne impunem.

Cu toate acestea, chiar și după mai mulți ani în Germania, migranții cu un nivel scăzut de educație continuă să se confrunte cu provocări atunci când vine vorba despre obținerea de informații cu privire la drepturile lor sociale. De exemplu, când o întreb dacă, pe parcusul șederii în Germania, a învățat cum să navigheze sistemul de protecție socială din Germania, Iulia răspunde:

“[Știu] un 10% mai mult. Încă nu știu bine. Pentru că nu am făcut eu acest lucru, a făcut altcineva pentru mine. Orice de completat, orice formular…, eu doar am fost poșta, doar depuneam și primeam, nimic altceva. 

În special migranții vulnerabili pot deveni dependenți de serviciile welfare brokers și o sursă susținută de profit pentru aceștia. 

Intermediarii care facilitează accesul lucrătorilor mobili la protecție socială au apărut ca urmare a incapacității statelor membre UE de a integra migranți intra-comunitari în sistemele lor de protecție socială. Pentru a depăși inegalitățile care apar între lucrători mobili și non-migranți în accesarea protecției sociale, UE ar trebui să se concentreze asupra eliminării barierelor lingvistice și a discriminării bazate pe etnie, nivelul de calificare sau naționalitate. De asemenea, ar trebui să simplifice și să armonizeze procesul de schimbare a documentelor între diferite țări și să faciliteze informarea migranților cu privire la drepturile lor sociale.