Antropologie urbană

Conferința EASA propune participanților și o serie de laboratoare în care pot învăța împreună cum să abordeze lumea contemporană cu alte perspective și instrumente de cercetare decât cele pe care le folosesc de obicei.

Un astfel de laborator a fost cel de cercetare etnografică urbană nocturnă. Acesta a introdus noaptea ca perioadă propice cercetării și a susținut dezvoltarea unei perspective mai cuprinzătoare din punct de vedere temporal asupra vieții urbane. Laboratorul a fost prezentat ca o oportunitate de a exersa capacitatea de a spune povestea unui oraș în timpul nopții, cu așteptarea ca fiecare participant(ă) la turul nocturn să contribuie la sfârșit cu observații și narațiuni ale explorării, transformării perspectivei și conectivității cu spațiul urban nocturn.

O astfel de abordare este cu atât mai utilă cu cât recent, la nivel global, din ce în ce mai multe orașe își doresc să fie deschise fără întrerupere, 24/7, și investesc în dezvoltarea vieții de noapte, cu accent pe cultură și economie, dar de cele mai multe ori neglijează oamenii care fac posibilă, prin munca lor, o astfel de dezvoltare.

Barcelona este un oraș în care noaptea este integrată în viața cotidiană. Mai mult, este un oraș în care atenție și efort sunt dedicate modurilor în care se desfășoară această dezvoltare. În 2018, s-a înființat Comisia Nocturnă, o organizație independentă non-profit care militează ca nopțile din Barcelona să îndeplinească anumite standarde de calitate, durabilitate, siguranță și incluziune. Comisia se întâlnește periodic pentru a discuta probleme ale vieții de noapte cu reprezentanți din industria restaurantelor, grupuri de tineret, grupuri de turism și de mediu, asociații de locuitori și poliția locală.

Laboratorul de cercetare etnografică urbană nocturnă s-a desfășurat timp de două seri în El Raval, un cartier central, dar în același timp marginalizat, cu o îndelungă istorie de migrație. Acum, conform statisticilor oficiale, mai mult de jumătate din locuitorii cartierului sunt născuți în alte locuri decât Spania, în primul rând Pakistan, Filipine și Bangladesh.

Organizatorul laboratorului, Julius-Cezar MacQuarie, este un antropolog cu experiență de cercetare nocturnă de lungă durată. În Barcelona, laboratorul a fost rezultatul colaborării sale cu Rafael Clua García, un antropolog social și cultural și, simultan, asistent medical specializat în sănătate mintală și consum de droguri, cu experiență și relații profesionale și personale în cartierul El Raval.

În timpul plimbării prin cartier, cei doi antropologi au ghidat atenția participanților către modurile în care locuri și interacțiuni se transformă în timpul nopții și către categorii de actori și practici care devin vizibile în acest interval temporal. Julius-Cezar MacQuarie a introdus metode pentru a colecta, produce și transmite cunoștințe despre cei care lucrează în schimbul de noapte, de la echipele de muncitori pentru curățenie stradală și echipele de muncitori pentru reparații ale liniilor de transport public până la agenți de securitate și lucrători sexuali. Adesea, aceștia sunt migranți, bărbați și femei, „invizibili” pentru ochiul și mintea diurnă. Rafael Clua García a evidențiat persoane, locuri și momente din istoria cartierului, cunoscute și comemorate local, dar neincluse în istoria oficială a orașului.

_______________

O descriere a laboratorului realizată de către organizatorul său poate fi găsită aici:

https://storymaps.arcgis.com/collections/2ab1ae47dbdb4720ab984188ed5ef24d

Vara asta au apărut în presă știri despre locuitorii Barcelonei care „împușcă” cu pistoale de apă turiștii din oraș. Au fost, de asemenea, de-a lungul ultimilor ani, proteste împotriva turistificării masive a orașului și cerințe explicite ca autoritățile catalane să se concentreze și pe bunăstarea locuitorilor, nu doar a turiștilor. Dar ce înseamnă un oraș pentru locuitorii săi?

Peisajul urban al Barcelonei a suferit transformări profunde în ultimul deceniu, trecând de la proiecte de amploare, centrate pe turism, către incluziune și sustenabilitate, prin politici urbane centrate pe comunitate. Inițiative precum Superilla, axele verzi și reimaginarea bulevardelor majore încorporează această schimbare de paradigmă. Utilizând o perspectivă antropologică, Ainhara Del Pozo Nogales și Guillermo Aguirre Núñez (Universitat de Barcelona), examinează dinamica complexă a „construcției instabile a orașului”, analizând atât efectele intenționate, cât și consecințele neprevăzute ale politicilor urbane care suferă modificări substanțiale din cauza controverselor, cererilor sociale și dezacordurilor din cadrul guvernului municipal. Ei reinterpretează politicile urbane ca elemente esențiale în procesul continuu de dezvoltare a orașului, subliniind rolul lor în crearea unui oraș care prioritizează locuitorii săi. Prezentarea surprinde dinamica spațio-temporală a intervențiilor publice și impactul lor asupra formulării politicilor și revendicărilor sociale. Studiul contestă perspectivele convenționale asupra politicilor urbane, demonstrând cum instabilitatea poate deschide noi oportunități și strategii emergente ca răspuns la cerințele instituționale.

Câteva momente cheie din istoria dezvoltării urbane a Barcelonei:

• O mare parte din Barcelona de astăzi are un tipar caracteristic de tip grilă. Această configurație stradală rezultă din planul de extindere a orașului, conceput la mijlocul secolului al XIX-lea de Ildefons Cerdà. Infrastructura tip grilă cu străzi largi și colțuri tăiate s-a dovedit atunci a fi foarte adecvată pentru o infrastructură rutieră eficientă.
• Istoric, unele dintre cele mai mari transformări din Barcelona au avut loc în contextul Jocurilor Olimpice, care au acționat ca un catalizator pentru dezvoltarea urbană extinsă. Jocurile Olimpice din Barcelona din 1992 au condus la schimbări semnificative în oraș. Una dintre cele mai remarcabile transformări a fost reamenajarea falezei și a plajelor. Înainte de Jocuri, coasta era în mare parte industrială și includea mahalaua Somorrostro. Proiectul olimpic a dus la demolarea mai multor cartiere și la strămutarea multor rezidenți. În același timp, Jocurile au adus și construcția mai multor zgârie-nori. În apropiere, cartierul 22@ a apărut ca un proiect major de dezvoltare urbană, având scopul de a transforma zona industrială într-un hub modern de afaceri și inovație.
• Conform antropologului urban Manuel Delgado, „Modelul Barcelona” (modelo Barcelona), a jucat un rol central în procesul de turistificare. Modelul lui Delgado a subliniat utilizarea strategică a designului urban și a arhitecturii pentru a rebrandui orașul ca o destinație modernă, atractivă și din punct de vedere cultural. Această abordare a avut scopul de a valorifica anumite proiecte pentru a atrage atenția și investițiile internaționale. Prin aceste inițiative, Barcelona și-a propus să se poziționeze ca o destinație globală, promovând arhitectura modernă și spațiile publice vibrante. Această strategie, bazată pe Modelul Barcelona, a fost cheia succesului orașului într-o economie centrată pe turism.

Însă în 2015 alegerile municipale câștigate de Barcelona en Comú au marcat o schimbare semnificativă în transformarea urbană a Barcelonei. Barcelona en Comú, o coaliție politică de stânga fondată în 2014, a devenit o forță proeminentă care pledează pentru politici urbane progresiste. Coaliția, condusă de Ada Colau, s-a concentrat pe crearea unei abordări mai incluzive, sustenabile și centrate pe cetățeni. Această schimbare în politica urbană poate fi atribuită mai multor factori cheie, printre care autorii amintesc:

• impactul profund al crizei financiare globale din 2008, care a dus la anularea multor proiecte urbane planificate. Recesiunea economică a dus la lipsa de finanțare și a încetinit ritmul de dezvoltare;
• recunoașterea crescândă a necesității unui nou model urban axat pe orașe sustenabile pentru a face față provocărilor impuse de schimbările climatice;
• modelul anterior de dezvoltare urbană a fost influențat puternic de investițiile și interesele private. Barcelona en Comú a urmărit să depășească acest model promovând o implicare publică mai mare în procesele de luare a deciziilor și asigurându-se că proiectele de dezvoltare urbană răspund nevoilor tuturor locuitorilor.

Unul dintre cele mai notabile proiecte ale guvernului Barcelona en Comú este inițiativa Superilla (Superbloc). Acest proiect urban de pionierat urmărește să transforme cartierele orașului în spații mai locuibile, sustenabile și orientate către pietoni. Conceptul implică crearea unei rețele de nouă blocuri unde traficul auto este restricționat. Această reproiectare prioritizează pietonii și bicicliștii, reducând zgomotul și poluarea și creând noi spații publice. Primul Superbloc a fost implementat în Poblenou în 2018, urmat de proiecte similare în Sant Antoni și Horta. O caracteristică esențială a acestor proiecte este utilizarea „urbanismului tactic”, care implică implementarea unor intervenții temporare, de cost redus, pentru a testa și a demonstra potențiale schimbări în designul urban. Această abordare permite flexibilitate și feedback din partea comunității înainte de a face modificările permanente. Cu toate acestea, mulți locuitori și-au exprimat îngrijorarea că aceste schimbări temporare perturbă identitatea cartierelor lor și creează confuzie cu privire la modul de navigare în aceste spații. Modificările bruște în configurațiile străzilor și a tiparelor de trafic au fost percepute de unii ca fiind intruzive și destabilizatoare. De asemenea, criticii susțin că restricțiile asupra traficului și transformarea străzilor pot afecta negativ afacerile locale și pot duce la consecințe neintenționate. Pe de altă parte, majoritatea susținătorilor acestor intervenții sunt asociațiile de părinți ai elevilor și entitățile de mobilitate sustenabilă. Aceste grupuri subliniază beneficiile creșterii spațiului verde, îmbunătățirii calității aerului și siguranței, precum și interacțiunii comunitare.

O altă inițiativă importantă a fostului primar Ada Colau a fost „Protegim les escoles” (Protejăm școlile), lansată în urma unui accident mortal de mașină în apropierea unei școli. Acest proiect a fost realizat în mare parte prin urbanism tactic, vizând îmbunătățirea siguranței și bunăstării copiilor prin calmarea traficului, accesibilizarea traseelor către școli, extinderea spațiilor verzi și a zonelor de relaxare, crearea de zone de joacă și instalarea de elemente de siguranță. Impactul acestei inițiative este vizibil la cele peste 200 de școli care au fost „protejate” prin aceste măsuri. Cu toate acestea, această transformare extinsă a provocat controverse considerabile în unele cartiere.

Multe inițiative precum acestea au fost contestate, unele proiecte fiind oprite sau reproiectate. Aceste proiecte intenționau să contribuie la revitalizarea urbană centrată pe nevoile rezidenților. Cu toate acestea, cei care pledează pentru politici axate pe mediu sunt dezamăgiți deoarece aceste măsuri nu au adus încă schimbări semnificative. În același timp, multe cartiere se opun potențialelor dezavantaje asociate, precum îngrijorările legate de „gentrificarea verde”: aceste proiecte de sustenabilitate duc, fără intenție, la creșterea valorilor proprietăților și a costurilor de trai. Deși aceste proiecte intenționau să creeze inițiative axate pe nevoile rezidenților, ele au devenit și parte a unei strategii mai ample de marketing urban. Superblocurile și alte măsuri de sustenabilitate au fost promovate tot mai mult ca atracții turistice și simboluri ale imaginii moderne și verzi a orașului. Pe lângă aceste aspecte, există un conflict în cadrul Primăriei între diferite departamente care reprezintă nevoile diverse ale orașului. Acestea nu au o viziune unificată pentru transformarea orașului din cauza priorităților diferite pe care le accentuează. Un alt aspect important al acestei tranziții este îmbinarea între măsurile de sustenabilitate și dorința de a crea o imagine atractivă a orașului. Deși inițiativele precum Superblocurile și alte măsuri de reducere a traficului au fost concepute pentru a îmbunătăți viața locuitorilor, ele au devenit și parte a unui proces de „branding” urban, prin care Barcelona încearcă să se poziționeze ca un lider în dezvoltarea urbană verde și sustenabilă.

Revenind la întrebarea centrală a prezentării, „Ce înseamnă un oraș pentru locuitorii săi?”, tranziția Barcelonei către o dezvoltare urbană centrată pe comunitate implică provocări complexe și uneori contradicții. Politicile care urmăresc să promoveze incluziunea și sustenabilitatea trebuie să navigheze între interesele variate ale diferitelor grupuri sociale, precum și între presiunile economice și politice. Ainhara și Guillermo studiază cum instabilitatea poate oferi oportunități pentru noi strategii emergente și soluții inovatoare. Barcelona devine un caz de studiu relevant pentru a înțelege cum orașele contemporane pot încerca să răspundă nevoilor cetățenilor lor, menținând totodată o competitivitate globală. Deși inițiative precum Superblocurile și Protegim les escoles au avut un impact pozitiv în multe aspecte, ele nu au reușit întotdeauna să evite tensiunile sociale și rezistența din partea unor segmente ale populației. Astfel, dezvoltarea Barcelonei continuă să fie un proces în curs, în care se negociază constant ce înseamnă să creezi un oraș pentru toți locuitorii săi.

Sursă: Arhiva personală a autoarei

Prezentările rezumate în acest material au fost susținute în cadrul Conferinței Asociației Europene de Antropologie Socială (EASA) de către Julius-Cezar MacQuarie (University College Cork), Ainhara Del Pozo Nogales (Universitat de Barcelona) și Guillermo Aguirre Núñez (Universitat de Barcelona). Conferința EASA are loc bianual și este un eveniment unic în Europa, cel mai mare de acest gen. Ediția cu numărul 18, din care fac parte aceste prezentări, a avut loc în 2024. Sub tema Doing and Undoing with Anthropology a adus împreună peste 2500 de participanți, cercetători din domeniul antropologiei și științelor sociale conexe din Europa și restul lumii.

Magdalena Crăciun
Este lector la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București și doctor în antropologie socială al University College London. A făcut cercetare de teren de lungă durată în România și Turcia și este interesată de cultura materială și materiale (plastic), îmbrăcăminte și modă, marcă și contrafacere, subiectivitate și clasă de mijloc. A publicat Islam, Faith and Fashion: The Islamic Fashion Industry in Turkey (Bloomsbury Academic, 2017), Material Culture and Authenticity: Fake Branded Fashion in Europe (Bloomsbury Academic, 2014) și articole în Journal of the Royal Anthropological Institute, Journal of Material Culture, Ethnos: Journal of Anthropology, World Art și Eastern European Politics & Societies.

Ruxandra Păduraru
Descrie „cum” – antropologic și prin proză scurtă. Gazdă de cozerii antropologice, în prezent doctorandă la Școala Doctorală de Sociologie, Universitatea din București. Are un master și licență în antropologie urbană și antropologia mirosurilor. Face parte din echipa de coordonare a Atelierului de Cercetare în Antropologie Arhitecturală – Centrul de Studii Arhitecturale și Urbane, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Iubește să predea studenților și să povestească despre munca emoțională din antropologie, orașe, călătorii cu rulota și, mai nou, gândacii de bucătărie – despre care studiază la doctorat. 

Roxana Alexa
Născută în anul 1990 la Timișoara, este actriță de film și teatru, are experiență în radio și televiziune, prezintă și organizează evenimente sportive și cultural-artistice. A studiat actoria la Școala de Film din București și conservare-restaurarea la Academia de Arte din Zagreb și la Universitatea de Vest din Timișoara. Este pasionată de biciclete vechi și de tehnica de poleire cu aur pe mai multe tipuri de suport și materiale și îi place mult să înregistreze voce pentru podcast și cărți audio. Mai multe despre activitate ei, aici: alexaroxana.ro.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.