Frontiere ale digitalizării

Autorul începe prezentarea sa discutând despre “immortalism”, un termen folosit pentru a descrie eforturile oamenilor din diverse domenii de a îmbunătăți medicina anti-îmbătrânire și de a evita moartea prin diverse metode precum criogenia și alte scenarii tehnologice futuriste. Deși conceptul poate părea desprins dintr-un roman science fiction, William Dawley subliniază că interesul pentru aceste teme a crescut considerabil, influențând nu doar cultura populară, ci și politicile publică, mediul de afaceri și chiar discuțiile guvernamentale.

Pe parcursul cercetării sale de doi ani și jumătate, Dawley a petrecut timp în diverse comunități interesate de aceste teme, atât în persoană, cât și online. A participat la conferințe anuale precum Radfest, care se concentrează pe anti-îmbătrânire, și la întâlniri de consiliu ale furnizorilor de criogenie. A petrecut multe ore în forumuri online, în secțiuni de comentarii și pe platforme precum Discord și subreddit-urile dedicate acestor subiecte. Cercetarea sa face parte din proiectul „Human Futures, the Techno Scientific Immortality Project”, finanțat de Consiliul Norvegian de Cercetare și condus în principal de Universitatea din Bergen, cu colaboratori de la Harvard.

În cadrul cercetării sale, a descoperit că ideile și preocupările legate de transumanism și imortalism au devenit din ce în ce mai mainstream în cultura populară și în discuțiile academice. Cercetătorul a monitorizat cum aceste idei s-au infiltrat în politicile guvernamentale și în planificarea economică, fiind popularizate de figuri influente precum fondatorul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab. Schwab  scrie despre convergență și despre a patra revoluție industrială, subliniind modul în care preocupările transumaniste au devenit centrale în discuțiile despre viitorul tehnologic și economic.

Un aspect central al cercetării lui William Dawley este criogenia, practica de a conserva un corp imediat după ce persoana este declarată moartă, folosind antigel medical și stocarea la temperaturi ultra-scăzute, în speranța de a fi reînviat, reparat și întinerit într-un viitor mai avansat din punct de vedere medical și tehnologic. Dawley explică faptul că mulți dintre cei care practică criogenia speră să fie reanimați atunci când tehnologia va fi suficient de avansată pentru a atinge ceea ce este numit „viteza de evadare a longevității”. Acesta este momentul în care deteriorarea legată de vârstă poate fi inversată la fel de rapid pe cât a apărut.

Autorul mai remarcă o schimbare generațională în rândul celor interesați de aceste tehnologii. Acest fenomen este numit “Chronics 2.0”, unde o nouă generație de oameni redescoperă interesele legate de criogenie și anti-îmbătrânire, dar evită termenii tradiționali ai transumanismului. În loc să se asocieze explicit cu ideile transumaniste, acești indivizi preferă să se alinieze cu alte mișcări culturale în creștere, cum ar fi raționalismul și altruismul eficient, aplicând principii raționale la discuțiile despre viitorul umanității și tehnologie.

Cercetarea relevă și o reacție culturală complexă la ideile transumaniste. Viziunile tradiționale ale transumanismului sunt adesea percepute negativ în cultura populară, fiind asociate cu o viziune a viitorului fără diversitate etnică sau religioasă, ceea ce le face să pară distopice. Percepția negativă provine din logica potrivit căreia doar persoanele care pot să își permită aceste tehnologii ar putea să le folosească, ajungând sa fie rezervate celor mai bogați oameni din lume. În contrast, autorul notează că există viziuni futuriste care includ diversitatea, cum ar fi afrofuturismul[1]. Ele sunt privite mai favorabil în cultura populară. Această diferență de percepție subliniază limitările transumanismului tradițional și sugerează necesitatea unor noi perspective care să îmbrățișeze diversitatea umană.

Un alt aspect important subliniat este legat de relațiile de rudenie și modul în care acestea sunt influențate de tehnologiile de prelungire a vieții. Mulți dintre cei interesați de criogenie și anti-îmbătrânire sunt motivați de dorința de a salva sau de a prelungi viața unui membru al familiei sau a unei persoane dragi. Cu toate acestea, în unele cazuri, acești indivizi își planifică conservarea bunurilor după moarte pentru propria reanimare viitoare, adesea în detrimentul rudelor care ar moșteni altfel aceste bunuri.

Aceste descoperiri sunt relevante și pentru antropologie, o disciplină care se ocupă de studierea diversității umane și a modului în care tehnologia influențează definiția a ceea ce înseamnă a fi uman. Autorul sugerează că transumanismul și preocupările sale legate de prelungirea vieții și îmbunătățirea corpului uman sunt aspecte esențiale pentru înțelegerea schimbărilor demografice și a felului cum sunt gândite și create schimbările tehnologice contemporane.

În concluzie, cercetarea aduce o contribuție semnificativă la discuțiile despre viitorul umanității, subliniind modul în care tehnologiile de prelungire a vieții și ideile transumaniste au devenit centrale în cultura populară, politica publică și discuțiile academice. Oferă o perspectivă nuanțată asupra modului în care aceste idei sunt percepute și adoptate în societate. În același timp, cercetarea subliniază necesitatea unor noi abordări care să îmbrățișeze diversitatea umană și să integreze tehnologia în moduri care să fie benefice pentru toți.

______________

[1]. O mișcare culturală care reimaginează istoria și cultura afro-americană printr-o lentilă de science fiction, fantezie și groază.

Prezentarea lui  José da Costa s-a axat pe proiectarea inovatoare a caracteristicilor sănătății digitale (Digital Health) prin reinterpretarea metodelor antropologice tradiționale, pentru a studia viitorul ca un proces activ, mai degrabă decât unul retrospectiv. Discuțiile-cheie au inclus teorii ale timpului, subliniind rolul percepției și al memoriei, precum și modul în care acestea afectează elaborarea politicilor în domeniul sănătății digitale, cu referire specială la framework-ul lui Macaji și Howlett.

Cercetarea lui José da Costa s-a axat pe provocarea de a proiecta caracteristici ideale ale sănătății digitale luând în considerare atât factorii prezenți, cât și influențele viitoare. Antropologia tradițională se concentrează de obicei pe studierea experiențelor trecute și prezente, însă autorul a explorat noi metodologii antropologice pentru a aborda influențele viitoare.  Din acestă perspectivă, acțiunile noastre prezente sunt văzute într-un fel sau altul, ca explicații, rezultate ale practicilor anterioare, adică ale experiențelor și așteptărilor noastre față de viitor. Până recent, studiile antropologice s-au concentrat în primul rând pe patrimoniul cultural, obiceiuri și tradiții, neglijând adesea influența reciprocă dintre acțiunile actuale și explorările viitoare. José da Costa merge mai departe și folosește implementarea sănătății digitale în Portugalia ca domeniu de studiu pentru a încerca să înțeleagă acest viitor așa cum este conceptualizat în prezent, dar și modul în care aceste idei despre viitor modelează practicile actuale și continuă să adune oameni care vin din alte discipline, domenii de expertiză și zone geografice din întreaga lume.

Pentru a răspunde la întrebarea centrală, autorul a realizat 12 interviuri cu persoane implicate în proiectarea inițiativelor de sănătate digitală în Portugalia. Aceste interviuri au oferit o perspectivă asupra preocupărilor și provocărilor care apar în domeniul sănătății digitale. În plus, autorul a utilizat teorii și concepte din antropologie și studii culturale, inclusiv lucrările lui Albert Chelvio și Reinhardt Koselleck, pentru a discuta conceptul de temporalitate și modul în care timpul este perceput și integrat în practici.

Principalele sale constatări au arătat că proiectarea de caracteristici digitale de sănătate implică o interacțiune complexă între practicile actuale, experiențele trecute și anticipările viitoare. Viitorul joacă un rol activ în modelarea practicilor actuale prin anticipări și imaginație. Autorul a subliniat rolul important al antropologilor în calitate de contribuitori activi la remodelarea granițelor culturale și discursive între diferitele părți interesate.

Această cercetare contribuie la dezbaterile teoretice mai largi despre temporalitate și practicile sociale, propunând o nouă direcție pentru antropologie, concentrată pe rolul anticipației și pe implicarea directă în proiectarea viitorului. Astfel, se propune o „antropologie a anticipației” care nu doar studiază trecutul și prezentul, ci și influențează activ viitorul. Acest lucru are potențialul de a transforma modul în care înțelegem și abordăm procesele de schimbare socială și inovație, deschizând noi orizonturi pentru aplicarea cunoștințelor antropologice în domenii emergente precum sănătatea digitală.

În prezentarea sa, autorul Prateek Khanna deschide o discuție importantă despre impactul schimbărilor tehnologice asupra vieții oamenilor și felul cum oamenii percep evoluția acestui impact în timp. Conceptul prin care alege să exploreze această relație este cel de ‘imaginar socio-tehnic’. În științele sociale a existat mereu o preocupare pentru felul în care oamenii își imaginează viitorul și pentru modul în care societățile ajung să creeze viziuni colective asupra acestui viitor. Atunci când vine vorba despre efectele avansurilor tehnologice, discuția devine extrem de importantă, fiindcă efectele lor asupra vieții oamenilor depind și de viziunile predominante despre lume și viitor. Astfel, avansurile tehnologice nu sunt apolitice și lipsite de context, iar felul în care ele vor afecta sau afectează viața oamenilor depinde de o serie de factori, pe care autorul îi explorează. În acest context, importanța drepturilor digitale, responsabilitățile etice ale corporațiilor precum și necesitatea unor cadre de reglementare ale avansurilor tehnologice se dovedesc necesare.

Definiția pe care o propune autorul este următoarea: „imaginarul socio-tehnic este un termen care încapsulează viziunile colective pe care societățile le formează cu privire la relația dintre tehnologie și structurile sociale existente”. Prezentarea sa reușește să rupă această definiție în bucăți pentru a ne ajuta să înțelegem diversele aspect ale relației dintre tehnologii și viziuni despre lume, prin exemple clare. Fără a discuta o anumită inovație tehnologică în particular, autorul inventariază aspecte cheie ale relației dintre progresele tehnologice și viziunile asupra viitorului.

În primul rând, Prateek Khanna vorbește despre diversele perspective asupra tehnologiei care au puterea de a influența de la comportamentele utilizatorilor până la decizii politice. Aici sunt menționate aspecte precum: oboseala digitală și suprasolicitarea informațională, disparități economice în accesul digital, precum și diferențe între generații în modul de a percepe social media.

Felul în care aceste considerații sunt tratate în discursurile publice poate modifica și percepția la nivel de societate și să ghideze procesul de luare a deciziilor politice. De-a lungul timpului, formele colective de a imagina viitorul au luat forma utopiilor și distopiilor digitale. În timp ce utopiile digitale tind să integreze idea de conectivitate, democrație și colaborare globală, distopiile digitale se centrează pe frica de control digital, pierderea intimității personale și diviziuni digitale.

Comportamentele utilizatorilor și obiceiurile lor din spațiul digital reprezintă forme de integrare a tehnologiei în viața de zi cu zi. Mai mult decât un concept teoretic, acestea devin experiențe trăite ale tuturor utilizatorilor, iar interacțiunile din mediul online rescriu norme ale comunicării, precum și felul în care ne raportam la ceilalți, dar și cum consumăm informația.

Astfel, prezentarea deschide discuția despre drepturi și responsabilități în sfera digitală. Felul cum gândim aceste drepturi și responsabilități cere o constantă revizuire și adaptare în contextul unui peisaj tehnologic aflat în continuă schimbare. Autorul prezintă exemple de la implicațiile etice ale tehnologiilor de recunoaștere facială până la angoase cu privire la supraveghere pentru a argumenta idea că drepturile digitale rămân cruciale în modul de a gândi o societate digitală justă.

În prezentarea sa, Prateek Khanna, se uită la aspectele cheie ale relației dintre tehnologie și structurile sociale existente, apoi analizează felul cum aceste perspective influențează discursurile cu privire la noi tehnologii, dar și vice-versa, iar în final la modul în care perspectivele asupra tehnologiei afectează modul în care creăm un cadrul legal și regulatoriu în jurul inovațiilor tehnice.

Prezentările rezumate în acest material au fost susținute în cadrul Conferinței Asociației Europene de Antropologie Socială (EASA) de către William Dawley (University of Bergen, Human Futures Technoscientific Immortality Project), José da Costa (CRIA – Centre for Research in Anthropology) și Prateek Khanna (Amity University, Ranchi). Conferința EASA are loc bianual și este un eveniment unic în Europa, cel mai mare de acest gen. Ediția cu numărul 18, din care fac parte aceste prezentări, a avut loc în 2024. Sub tema Doing and Undoing with Anthropology a adus împreună peste 2500 de participanți, cercetători din domeniul antropologiei și științelor sociale conexe din Europa și restul lumii.

Andreea-Maria Ferenț
Este cercetătoare doctorandă în Științe Sociale și Politice la Institutul Universitar European, cu un master în Cercetare Sociologică Avansată și cu o pregătire în Studii Critice Agrariene și de Mediu, precum și în Sociologie și Antropologie Socială. Este interesată de subiecte precum migrația, reziliența alimentară, afacerile agroalimentare și studiile asupra teoriei procesului muncii.

Roxana Alexa
Născută în anul 1990 la Timișoara, este actriță de film și teatru, are experiență în radio și televiziune, prezintă și organizează evenimente sportive și cultural-artistice. A studiat actoria la Școala de Film din București și conservare-restaurarea la Academia de Arte din Zagreb și la Universitatea de Vest din Timișoara. Este pasionată de biciclete vechi și de tehnica de poleire cu aur pe mai multe tipuri de suport și materiale și îi place mult să înregistreze voce pentru podcast și cărți audio. Mai multe despre activitate ei, aici: alexaroxana.ro.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.