Tensiuni post-sovietice
În august 2016, am călătorit în Republica Moldova pentru a face muncă de teren etnografic într-un sat viti-vinicol timp de un an. Am vrut să aflu cum trăiesc lucrătorii și lucrătoarele din sectorul vinului din această țară, despre care se știe destul de puțin la nivel global că este unul dintre producătorii principali de vin din Europa. Până recent, Republica Moldova obișnuia să exporte o mare parte vinul său pe piața rusă. Însă în primăvara anului 2006, Rusia a impus o interdicție asupra vinurilor moldovenești, invocând prezența metalelor grele și a pesticidelor în aceste produse, o măsură care a coincis cu refuzul Moldovei de a accepta un plan de federalizare cu unitatea separatistă Transnistria propus de Rusia, care ar fi oferit Rusiei un control mai mare asupra teritoriului și politicii moldovenești. Embargoul din 2006 a afectat puternic economia țării: în 2005 producția de vin din Moldova reprezenta 9% din PIB, dar în 2007 aceasta a scăzut la 2,3%. Comerțul cu vinuri din Moldova și-a revenit treptat, ajungând la 4,8 % din PIB în 2014. Embargoul din 2006 a fost urmat de două mai scurte, în 2008 și 2010, și unul de durată care a început în 2013. Acesta din urmă a fost interpretat din nou în spațiul public ca o reacție politică împotriva acordurilor de asociere semnate de Uniunea Europeană cu Ucraina, Georgia și Moldova, care asigurau călătorii fără vize și importuri fără taxe vamale în Uniunea Europeană. Din primăvara anului 2017, treptat, o parte din vinăriile moldovenești au fost autorizate de Rusia să exporte vin pe piețele ei din nou.
Cheia redresării după embargouri a fost o reformă în sectorul vinului, care i-a ajutat pe producătorii moldoveni să acceseze noi piețe în afara Rusiei sau să le mărească pe cele existente. Reforma a constat în modificări ale legislației vitivinicole, noi tehnologii de producție și strategii de marketing, precum și în promovarea soiurilor de struguri locale ca produse unice ale Moldovei. De asemenea, au fost instituite dispozitive de urmărire a calității, cum ar fi indicațiile geografice protejate, recunoscute la nivelul Uniunii Europene. Aceste strategii sectoriale au dat rezultate bune, vânzările de vin îmbuteliat pentru unele vinării din Moldova crescând considerabil pe noile piețe internaționale, în special în Polonia, Cehia sau China. Cercetarea mea s-a concentrat pe acestă perioadă de transformare a vinificației moldovenești, când practicile viti-vinicole locale s-au întâlnit cu standardele și cerințele noi, transnaționale.
Vinul ca mijloc de trai
Crama în care am făcut cercetarea – sa o numim Alfa – a fost o alegere foarte revelatoare, având în vedere istoria relativ lungă a producției vinului în regiune și creșterea rapidă a vânzărilor vinului său pe diferite piețe. În timp ce Alfa este unul dintre vinificatorii de la marginea Europei și a industriei mondiale a vinului, în Moldova și în România vecină este unul dintre cei mai populari producători de vinuri de calitate. Este și una dintre companiile care s-au orientat pe piețele din afara Rusiei foarte repede după primul embargo. Munca mea de teren s-a desfășurat preponderent într-un singur loc, dar am urmărit câteva conexiuni în afara satului pentru a înțelege cum este pus în scenă consumul și ce fel de narațiune locală este reeditată în discursurile de marketing la evenimentele vinicole din Chișinău. Am făcut observație participativă în fabrică și în podgorii, acordând atenție muncii și ritmurilor de lucru comercial, muncii casnice, consumului de vin și, în același timp, am urmărit interpretările comparative ale sătenilor pentru a înțelege cum s-a transformat viața muncitorească în acest domeniu în perioada post-sovietică. În sat, am vizitat actuali și foști lucrători ai fabricii de vinuri; am luat parte la sărbători religioase, la grădinărit și la activități în podgorii; sau pur și simplu am vizitat beciurile din sat pentru o mostră de vin de casă.
Încă de la începutul terenului am aflat că vinul de casă este un aspect central care influențează piața domestică a vinului comercial. În timpul cercetării mele pe teren, regula nescrisă era că vinul de casă era pentru moldoveni, iar vinul industrial era pentru export, și doar maximum 10% din producția de vin comercial din Moldova era consumată în țară. Astfel, vinul făcut în gospodărie a avut o influență majoră asupra structurii pieței domestice de vin. În 2016, 72% dintre moldoveni au citat vinul făcut în casă ca fiind tipul lor preferat de vin (Magenta Consulting 2016), produs din struguri cultivați pe parcele mici din jurul gospodăriilor din mediul rural. În ciuda eforturilor industriei de a populariza vinul industrial, vinul de casă a rămas un produs de bază în gospodăriile moldovenești. El codifică o multitudine de aspecte sociale și economice: viticultorul, sau mai rar, viticultoarea, își etalează abilitățile, cunoștințele, virtuțile și sentimentele față de cei care gustă din rodul muncii sale. De asemenea, are uneori și o importanță economică ca modalitate de plată, ca produs pentru comerțul mărunt sau ca alternativă accesibilă la alcoolul comercial mai scump. Este un produs născut din „agricultura mai curată”, ca să îl citez pe un lucrător, și este legat de un flux de cunoștințe locale care amenință mai puțin biodiversitatea speciilor de plante și animale sălbatice din grădini, dar și a soiurilor de viță de vie. Într-o formă sau alta, vinul are semnificații importante pentru societatea moldovenească.
Titlul monografiei care a rezultat din această munca de cercetare – în traducere din engleză Vinul este pâinea noastră. Muncă și valoare în vinificația moldovenească – o parafrazează pe Valentina, o lucrătoare în vârstă de 52 de ani care, vorbind despre munca sa de o viață în cadrul vinăriei Alfa, mi-a spus într-o zi de iarnă când lucram împreună la decantarea unei cisterne de Merlot: „Vinul este pâinea noastră…mă tem că-i singurul lucru din care putem face bani aici în regiune. Ceea ce contează aici în primul rând, este zona; vinul bun se face în această microzonă, cu pantele orientate spre soare”. „Pâine” este folosit aici ca „mijloc de subzistență”, „muncă” sau „mijloc de trai”. Regiunea Alfa se bazează într-adevăr în cea mai mare măsură pe vinificație și turismul vitivinicol, dar pentru ca pantele expuse spre soare să fie folosite și vinul să fie realizat și comercializat, este nevoie de activitate transformativă intensă, care include experții din laboratoare dar și forța de muncă manuală, oameni care își petrec cea mai mare parte a timpului lor pe dealurile cu vii sau în beciurile industriale. Iar valoarea vinului și a practicilor de producție s-au transformat profund în ultimul deceniu, de când partenerii de export s-au schimbat și Alfa este prezentă cu succes pe piața globală a vinului.
O vinărie moldovenească întâlnește mai multe piedici decât producătorii din regiunile vinicole din țări mai afluente; de exemplu costurile forței de muncă trebuie să rămână cât mai mici. În plus, subvențiile de la stat care fac vinurile competitive la un nivel de intrare – similare celor din Australia, Noua Zeelandă sau Chile începând cu sfârșitul anilor ’70, iar mai târziu din țările UE care au primit subvenții pentru a concura începând cu anii ’80 (Itçaina, Roger & Smith 2016) – sunt mult mai mici. De asemenea, componenta „culturală”, sau de marketing, este o provocare, deoarece pe o piață în care elitismul și prestigiul sunt decisive, o țară săracă trebuie să lupte în mod disproporționat. O parte din această luptă este apoi transferată în gospodărie – iar acest lucru nu este specific doar domeniului vinificației, deoarece munca domestică în capitalism este deghizată ca neproducând valoare reală (Graeber 2013: 224); este un dat. Capitalismul se bazează în parte pe comunitățile agricole pentru reproducerea forței de muncă și munca în gospodărie contribuie la reproducerea acestui sistem. Unul dintre obiectivele principale ale acestui studiu etnografic a fost acela de a înțelege și de a explica multiplele niveluri – inclusiv cele invizibile – pe care se produce valoarea comercială a vinurilor.
În afară de procesul de muncă din podgorii și din fabrică, unde lucrătorii îngrijesc strugurii și îi transformă în vin, este necesară și munca științifică și de marketing pentru a surprinde și a transmite distincția mărfurilor produse. Principalul criteriu de diferențiere adoptat recent și de vinificatorii moldoveni, conceptul originar din Franța numit ”terroir” (care se referă la calitățile solului, ale climei și la cunoștințele tehnice ale vinificatorilor) nu a avut o importanță prea mare în Moldova până la mijlocul anilor 2000, când întreruperea schimburilor comerciale a forțat reorientarea pe alte piețe. Chiar dacă este un concept contestat, producătorii de vin din întreaga lume trebuie în continuare să își demonstreze aderența la terroir, deoarece aceasta este una dintre valorile pe care piața mondială le impune producătorilor de calitate. Adoptarea acestui discurs de către sectorul viti-vinicol moldovenesc a fost parte a unui proces mai amplu de căutare a identității în rândul vinificatorilor care au pierdut o piață tradițională și un răspuns la presiunile exercitate de piețele concurențiale ale vinului pe piețele globale. Moldova nu a fost o excepție; majoritatea regiunile viticole din întreaga lume au ”reinventat” părți din tradițiile și poveștile lor în ultimele trei decenii, determinate de nevoia de diferențiere pe piețele saturate. Însă ceea ce este specific Moldovei în acest proces de evidențiere a terroir-ului este o discuție despre moștenirea Uniunii Sovietice în industria vinicolă din Moldova. La fel ca producătorii din alte regiuni viticole din afara nucleului clasic al regiunilor vinicole europene, vinăria Alfa își negociază locul pe noile piețe prin sublinierea caracterului său local și a unicității locației sale, la fel de mult cum caută legitimarea prin comparații pozitive cu produsele regiunilor viticole clasice, în special franceze, și o distanțare de perioada sovietică.
Trecutul sovietic influențează și în alt mod lucrătorii din industria vinului, în special viziunea acestora asupra sistemului actual de organizare socială: prezentul este în mod frecvent pus în contrast cu experiența socialismului, care a avut aspecte pozitive importante. Dizolvarea Uniunii Sovietice a fost urmată de multiple valuri de emigrare care au afectat organizarea industriei viti-vinicole, prin lipsa atât a personalului înalt specializat, cât și a muncitorilor manuali. Cu referire la trecut, sătenii au conceptualizat ideea de ”viață bună” ca fiind legată de sensul și recunoașterea muncii, accesul continuu la pachete de vacanță și o infrastructură rurală mai bună. Toate aceste aspecte sunt astăzi asigurate prin intermediul statului sau al fabricilor într-o măsură mult mai mică decât în trecut, fiind în schimb externalizate gospodăriilor individuale.
Câteva note pentru o antropologie critică a vinului
În cazul produselor alimentare care pot fi asociate cu distincția, cum ar fi ciocolata și vinul, procesele de producție au fost, până recent, mai puțin studiate. Vinul a fost reprezentat în termeni romantici, ca instrument de distincție socială, relaxare și tradiție idealizată (Bourdieu 1984). Se scrie mult despre produsul în sine, despre măiestria vinificatorilor, dar despre viețile muncitorilor din vinificație, care efectuează munci grele, aflăm mai rar, din cauza unui „accent puternic pus pe viticultor ca fiind singurul lucrător activ al pământului” (Demossier 2018: 40).
O întâlnire a antropologului american Robert Ulin cu o familie de viticultori dintr-o cooperativă din regiunea Bordeaux, la începutul anilor 1980, l-a făcut să reflecteze asupra teoriei lui Marx privind fetișismul mărfii și asupra ideii că ne concentrăm adesea asupra unui produs și ocolim subiectul relațiilor de producție. În calitate de antropolog al vinului, era întrebat frecvent despre aspectele legate de gustul și consumul vinului și aproape niciodată despre relațiile de producție. Monografia lui despre cooperativele viticole din Bordeaux, care a rezultat din acest studiu etnografic pe termen lung, Vintages and Traditions, publicată în anul 1996, este unul dintre primele studii critice pe tema vinului într-o regiune viti-vinicolă clasică. Ulin se concentrează pe constituirea istorică a calității în regiunea Bordeaux și pe relațiile de muncă ca activitate culturală în vinificație. El a arătat în studiul lui că la prestigiul vinurilor din sud-vestul Franței au contribuit considerabil relațiile economice cu Marea Britanie și capitalul acumulat din relații preferențiale de comerț și nu doar condițiile naturale ale zonei, atât de des citate ca fiind unice.
Un alt aspect relativ invizibil al vinificației contemporane este munca migranților în podgorii din regiunile vinicole clasice, în ciuda existenței sale pe scară largă în țările mediteraneene. Vinul este asociat cu cultura albă și cu națiunile europene (Crenn 2016: 42), în timp ce lucrătorii migranți din podgorii sunt văzuți ca actori trecători, chiar dacă au un rol important în fabricarea acestuia. În munca ei de teren tot din regiunea Bordeaux, antropoloaga Chantal Crenn arată modul în care rasismul reglează relațiile sociale și de muncă, unde, categoria muncitorului „arab” există într-un colț precar: forța de muncă musulmană – arabă sau maghrebiană – este un aspect nerecunoscut al vinificației în această regiune vinicolă prestigioasă. Cu o istorie complexă în regiune și cu țări de origine diverse, un număr mare dintre ei sunt lucrători fără acte, dar aceste realități au fost rareori puse în centrul atenției cercetărilor antropologice pe tema vinului.
În mod similar, în volumul Wine and Culture: Vineyard to Glass, editat de Rachel Black și Robert Ulin (2013), mai mulți autori adoptă o poziție critică față de scrierile despre vin și față de economia politică a vinului în diferite regiuni ale globului. Aceștia analizează vinul ca pe o marfă socio-culturală și istorică, aducând „accentul unic al antropologiei pe cultură, relații sociale, reprezentare și putere pentru o înțelegere critică a vinului” (Black și Ulin 2013: 7). Autorii oferă astfel relatări ale relațiilor sociale din spatele vinificației, implicând structuri de putere, construcția locului, politica vinului și a comercializării acestuia, relațiile cu tehnologia, natura și globalizarea. Studiul de față și-a propus să continue într-o cheie similară, contribuind la o antropologie critică a vinului. El oferă și noi perspective asupra globalizării vinului în general și asupra schimbărilor la nivelul comunităților locale în special – și, la această etapă de acces la noile piețe, modul în care relațiile de producție se transformă este mai ușor de observat. Vinul are o complexitate culturală, ecologică și economică enormă, iar cercetarea antropologică în domeniul vinificației, cu o lentilă critică care include atenție la construcția istorică a regiunilor vinicole și la inegalitățile materiale în comunitățile viti-vinicole, ne apropie mai mult de o înțelegere mai deplină a acestei mărfi fascinante, dar adesea fetișizată în mod excesiv.
Bibliografie
Ana, Daniela. 2022. Wine Is Our Bread: Labour and Value in Moldovan Winemaking (9). New York: Berghahn Books.
Black, Rachel E., and Robert C. Ulin (eds). 2013. Wine and Culture: Vineyard to Glass. New York and London: Bloomsbury.
Bourdieu, Pierre. 1984. Distinction: A Social Critique of the Judgement of Taste. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Corrado, Alessandra, Carlos de Castro, and Domenico Perrotta (eds). 2016. Migration and Agriculture: Mobility and Change in the Mediterranean Area. London: Routledge.
Crenn, Chantal. 2016. ‘Wine Heritage and the Ethnicization of Labour: Arab Workers in the Bordeaux Vineyards’, in Alessanda Corrado, Carlos de Castro, and Domenico Perrotta (eds), Migration and Agriculture: Mobility and Change in the Mediterranean Area. London: Routledge, pp.66–81.
Demossier, Marion. 2018. Burgundy: A Global Anthropology of Place and Taste (43). New York: Berghahn Books.
Graeber, David. 2013. ‘It is Value That Brings Universes into Being’, HAU: Journal of Ethnographic Theory 3(2): 219–43.
Itçaina, Xabier, Antoine Roger, and Andy Smith. 2016. Varietals of Capitalism: A Political Economy of the Changing Wine Industry. Ithaca, NY: Cornell University Press.
Magenta Consulting. 2016. Studiu: Piața Vinurilor din Republica Moldova. Chișinău.
Ulin, Robert C. 1996. Vintages and Traditions: An Ethnohistory of Southwest French Wine Cooperatives. New York: Smithsonian Series in Ethnographic Inquiry.