Masculinități ale migranților

de IONELA VLASE

Abstract

Masculinitatea și feminitatea sunt adesea privite ca un simplu binom la care este redusă identitatea de gen. Deși sunt construite polarizat și sunt asociate cu trăsături fizice, afective și morale net diferite pe care le atribuim bărbaților și femeilor (de exemplu, femeile sunt emoționale/bărbații sunt raționali, femeile sunt blânde și grijulii/bărbații sunt agresivi și competitivi, femeile sunt corecte/bărbații sunt mai ușor de corupt), în fapt acestea nu sunt decât stereotipuri care simplifică exagerat complexitatea identității de gen. Pentru a ilustra diversitatea acestei identități voi exemplifica multiplele sale manifestări făcând apel la datele unei cercetări antropologice privind migrația ca proces prin care migranții reflectă asupra experiențelor trăite ca devenire a lor ca bărbați adulți. De-a lungul a mai bine de 10 ani, am realizat interviuri și observații participative cu migranți români în diferite contexte, atât în țară cât și în străinătate, în special în Italia, principala destinație a migranților români. Am încercat să înțeleg cum vorbesc despre masculinitatea lor migranții care au locuit în altă țară mai mult de 10 ani și să desprind din aceste narațiuni modul în care masculinitatea se întrepătrunde cu alte aspecte ale identității cum sunt clasa socială, vârsta și experiența migrației.
Podcast Sfertul Academic

Ionela Vlase

Autoare

Ionela Vlase și-a finalizat studiile de doctorat în 2009 la Universitatea Neuchâtel (Elveția) cu o lucrare despre rolul genului în structurarea procesului de migrație între România și Italia. A documentat accesul inegal al femeilor și bărbaților la rețelele de migrație cu ajutorul unei cercetări antropologice desfășurate atât în localitatea de origine a comunității rurale studiate, cât și în localitatea de destinație a migranților din comunitatea respectivă. Între 2010-2013 a continuat studiile privind migrația genizată de revenire în țară a membrilor aceleiași comunități cu un proiect postdoctoral la Universitatea din București în urma căruia a publicat mai multe articole precum cel din Journal of Ethnic and Migration Studies (2013) intitulat sugestiv :‘My Husband Is a Patriot!: Gender and Romanian Family Return Migration from Italy’. În ultimii ani, Ionela Vlase a documentat munca sexuală a femeilor din industria videochatului publicând articole în revistele Journal of Sex Research și Gender Place & Culture: A Journal of Feminist Geography. 

Andreea Moise

Ilustratoare

Andreea Moise este ilustratoare și graphic designer, dar crede că “explorator vizual” descrie cel mai bine ce face. Ține ochii larg deschiși, culege frânturi de realitate și de lumi interioare, le distilează și le asamblează în ceva nou. O bună parte dintre lucrările ei sunt conceptuale, altele sunt mai degrabă explorări cu texturi, culori și compoziții. Identitatea, inconștientul, căutarea – acestea sunt teme recurente în ilustrațiile Andreei, pe care le puteți vedea pe Instagram și pe andreeamoise.com.

Katia Pascariu

Actriță

Actriță, performer, activistă cultural, absolventă de teatru la UNATC în 2006 și a masterului de antropologie al Universității București în 2016, Katia Pascariu locuiește în București, România. Activează ca artist și manager cultural impreună cu colective artistice independente – Cooperativa Macaz, Centrul Replika – și este co-fondatoarea Centrului de artă comunitară Vârsta 4 și a Asociației ADO – artă pentru drepturile omului. Din 2016 este și membră a trupei Teatrului Evreiesc de Stat.

„M asculinitatea, la fel ca și feminitatea, îmbracă forme și manifestări diferite de la un grup la altul în funcție de etnia, clasa socială sau religia acestuia. Și unele evenimente majore de viață pot contribui la remodelarea sensului și expresiei pe care le dăm identității noastre de gen, așa cum se întâmplă în cazul migrației. Studiile arată că migrația într-o altă țară este adesea un eveniment care poate altera parcursul normativ al vieții noastre în sensul că el poate întrerupe, amâna sau anula alte evenimente pe care societatea de origine le rânduiește pentru ca validarea masculinității sau feminității indivizilor să se producă în acord cu normele societății respective (Gallo, 2006; Osella & Osella, 2000; Urdea, 2020).

În fiecare societate și în fiecare epocă, parcursul vieții unui bărbat sau al unei femei are o formă relativ standardizată la care instituțiile specifice timpului și locului își aduc contribuția prin regulile scrise sau nescrise cu privire la momentul propice la care o persoană trebuie să facă anumite tranziții în viață: de exemplu, când trebuie să termine școala, când trebuie să se căsătorească, când trebuie să aibă un job și când trebuie să aducă pe lume copii sau când trebuie să se pensioneze. Societățile celebrează forme ale masculinității/feminității care converg cu aceste traiectorii standardizate cultural și sancționează traiectoriile deviante, adică cele care pun sub semnul întrebării ordinea lucrurilor specifică societății respective. Pentru un migrant devine mai greu sau imposibil să atingă statutul masculinității adulte în contexte socio-culturale noi în care evenimente precum căsătoria, locuirea independentă sau obținerea unui job depind de adaptarea la normele societății gazdă. Aceste norme acționează ca bariere culturale și structurale care pot restrânge accesul migranților la piața maritală, la piața imobiliară sau la piața muncii. De exemplu, Deborah Cohen arată cum tinerii migranți mexicani care primeau munci necalificate în construcții sau agricultură în America și locuiau în diverse aranjamente rezidențiale, uneori în tabere formate exclusiv din bărbați, aveau posibilități limitate de a demonstra heterosexualitatea şi independența, aspecte considerate jaloane ale masculinității adulte (Cohen, 2006). De asemenea, în cadrul unor cercetări etnografice, Ester Gallo (2006) arată cum bărbații migranți din India, care-și urmează soțiile angajate în Italia ca badanti sau menejere, sunt nevoiți să accepte sarcini domestice în Italia alături de soțiile lor care locuiesc în casa familiilor italiene pentru care lucrează. Acest lucru pune în pericol masculinitatea soților care au o autoritate limitată asupra propriilor soții în condițiile în care locuiesc împreună cu angajatorii italieni. Aceștia din urmă le limitează bărbaților indieni posibilitatea de a interactiona cu soțiile lor și îi evaluează pe bărbații indieni ca fiind retrograzi și leneși. Migranții se confruntă așadar și cu modele culturale contradictorii dat fiind că ei navighează între așteptările societății de origine și normele și constrângerile societății gazdă. Între cele două societăți la care migrantul se raportează există adesea diferențe nu doar economice, dar și sociale, iar printre acestea se numără, de regulă, și regimuri de gen diferite ce pot produce tensiuni și pot genera tensiuni și ambiguități cu privire la perspectiva masculinității adulte pe care migrantul o urmează.

În cadrul interviurilor pe care le-am realizat cu bărbați români care au locuit în medie 12 ani în străinătate, am încercat să realizez o tipologie a masculinității adulte în funcție de modul în care migranții se raportează discursiv la masculinitate și statutul de adult. Masculinitatea nu este unică, ci există moduri și stiluri diferite ale masculinității pe care bărbații le pot emula. Însă aceste forme ale masculinității nu au o valoare egală în ochii societății care le evaluează și le subordonează în raport cu ceea ce unii autori numesc masculinitate hegemonică (Connell & Messerschmidt, 2005). Acest din urmă concept se referă acel tip de masculinitate care nu e dominant din punct de vedere statistic, dimpotrivă, s-ar părea că doar o minoritate a bărbaților întruchipează acest tip de masculinitate, fiind însă elogiat sub aspect normativ, pentru că reunește cele mai onorante moduri de a fi bărbat, în vreme ce alte masculinități sunt subordonate ideologic acestuia. Este greu de lămurit cum anume trebuie să fie sau ce anume trebuie să dețină un bărbat pentru a se apropia de acest ideal tip al masculinității deoarece inclusiv masculinitatea hegemonică variază istoric și cultural. Unele elemente invariabile au fost totuși enumerate în literatura de specialitate, precum heterosexualitatea și controlul cultural asupra altor grupuri. Fiecare societate redefinește masculinitatea hegemonică în raport cu o sumă de caracteristici mutabile care sugerează că masculinitatea hegemonică este mai degrabă aspirație decât posibilitatea devenirii, dar acest lucru nu îi împiedică pe bărbați să se poziționeze discursiv față de ceea ce ei percep ca fiind forma cea mai admirată a masculinității. Pornind de la aceste elemente, voi detalia patru moduri discursive în care bărbații migranți pe care i-am intervievat se raportează la statutul de masculinitate adultă:

1. Masculinitate exacerbată și maturitate timpurie este un tip de masculinitate adultă ilustrată de narațiunile unor migranți în care se regăsesc multe relatări despre actele lor îndrăznețe de bărbăție întreprinse de la o vârstă tânără. În aceste narațiuni, bărbații oferă o imagine despre ei înșiși ca fiind orientați spre atingerea unor obiective considerate a fi jaloane culturale ale vârstei adulte. Printre acestea se numără: construirea propriilor case în țara de origine, căsătoria, statutul de părinte/tată, grija pentru securitatea financiară a familiilor lor și antreprenoriatul. În același timp, construcția discursivă a sinelui este presărată cu aluzii la eroismul lor în ce privește autodeterminarea de a se sacrifica pentru atingerea idealului masculinității adulte. Ei consideră migrația ca un factor accelerator important al drumului către maturizare, dar și o pârghie a masculinității hegemonice. În timpul migrației, acești bărbați reușesc să combine în mod creativ diverse locuri de muncă pentru a multiplica posibilitatea de a câștiga bani, atât pe căi legitime cât și ilegitime, beneficiind în același timp de legături sociale bogate și bucurându-se de o bună reputație în cadrul rețelelor sociale. Este ilustrativ din acest punct de vedere un citat dintr-un interviu cu un migrant
– Cum îţi alegeai ţara?
– De la prieteni. Deci, se ducea cineva în Austria la furat de parfumuri. Deci, astea erau timpurile, nu mi-e ruşine de nimic din ce-am făcut până acuma : ʽHai să mergem acolo, la furat de parfumuri !ʼ Luai ce găseai prin magazine pe acolo, le vindeai la bulgari. Am venit acasă, am stat o săptămână şi am plecat cu N, am stat un weekend aici. Şi luni dimineaţa am plecat în Italia fraudulos. Şi am luat-o prin Croaţia, Iugoslavia şi … într-o zi jumate am fost în … Italia. Şi pe urmă am stat în Italia, nu am venit deloc acasă, acolo cum am ajuns, … prima săptămână când am ajuns să zicem că a fost mai grea. Am fost la soră-mea, aveam unde să dorm. […] După o săptămână am prins de muncă şi am avut locul ăla timp de 8 ani. Într-o agendă agricolă, într-o livadă. […] După 5 ani şi … am venit prima dată în ţară. Că atunci mi-au ieşit actele. (migrant revenit, 43 de ani)

2. Masculinitate amenințată și maturitate amânată este un alt tip de masculinitate adultă prezent la unii dintre migranții intervievați, care deși au vârste asemănătoare cu cei din grupul anterior (între 30 și 50 de ani), au trasee educaționale și romantice sinuoase, marcate de discontinuități care au condus la un parcurs de viață neconvențional. Unii au părăsit școala în România pentru a pleca din țară și a scăpa de autoritatea părinților încercând să-și câștige traiul și independența. Nici în străinătate lucrurile nu s-au așezat pentru ei pe un făgaș stabil, cariera lor ocupațională fiind adesea marcată de schimbări rapide între diferite joburi fără o mobilitate profesională ascendentă, la care s-au adăugat rupturi ale relațiilor romantice. Aceste evenimente au condus la volatilitatea statului lor de bărbat adult, așa cum reiese din următorul interviu:
– Pff… Cred că prietena mea actuală mi-a schimbat mult viaţa. În bine. Că de când sunt cu ea, m-am schimbat mult ca persoană, dar şi mentalitate zic eu, anturaj şi am început, zic eu, să realizez câte ceva. V-am spus, mi-am luat permisul (de conducere) târziu, dar nu că … tot de gura ei, să zic aşa.
– Te-a mobilizat să faci lucruri…
– Da. Nu mi-a zis nimeni, nu s-a ţinut nimeni niciodată de capul meu să zică de ce-mi trebuie mie permisul? Şi ea mi-a zis „du-te şi încearcă! Ai 30 de ani. Dacă o să-ţi faci o familie vreodată? Ce o sa faci? O să meargă soţia cu copilul dacă ai nevoie să mergi undeva?!”. Şi am zis: ʻBine, hai să încerc !ʼ Bineînţeles că am încercat, l-am luat fără nici o problemă. Bun. După aia, „mergi la şcoală, termină asta…”(migrant revenit, 30 de ani)

3. Masculinitate amenințată și maturitate timpurie se regăsește în discursurile acelor bărbați migranți care deși au reușit să atingă relativ timpuriu anumite realizări personale prin care societatea marchează ideologic vârsta maturității (de exemplu, căsătorie, paternitate) prin intermediul migrației, vorbesc în același timp despre un sentiment de lipsă de putere și au îndoieli cu privire la posibilitatea de a proba masculinitatea lor în ochii comunității de origine. Un bărbat migrant povestește cum se căsătorise devreme, în timp ce era încă student în București și locuia cu soția la cămin, neputând să cumpere sau să închirieze o casă. A decis să plece din țară înainte de a-și lua diploma de master, deoarece nu-și putea întreține familia bazându-se pe sprijinul financiar al părinților săi. Acest mod de locuire înainte de migrație nu era o dovadă suficientă a masculinității adecvate, deoarece nu putea demonstra nici independență financiară, nici statut rezidențial acceptabil. Cariera lui de migrație ulterioară nu a dus la îmbunătățiri majore a statutului său de bărbat adult. Traiectoria familiei sale a fost afectată dramatic în timpul migrației, provocându-i multă durere din cauza a două divorțuri și a eșecului său declarat de a deveni tată.

La mine e fluctuantă treaba pentru că eu ori m-am obişnuit în Italia să cheltui mai mult, ori că aşa oi fi eu de caracter să îmi placă să mă simt bine. […] Probabil că 14 ani de zile (în Italia) şi-au pus amprenta. E exact perioada aia când te formezi ca adult, atunci când înveţi să pui bani deoparte sau înveţi să îi cheltui. Eee, în perioada aia la mine fiind mult, cheltuind mult, probabil s-a format aşa. De multe ori am discuţie cu tipa cu care sunt acuma, nu suntem căsătoriţi, mă rog, e colega de la … aşa, care mă mai trage de urechi. Azi dimineaţă am făcut o super … tragere de urechi, de vreo oră, referitor la bani. Câteodată îmi dau seama că s-ar putea să fie o problemă şi la mine. (migrant revenit, 42 de ani)

4. Masculinitate exacerbată și maturitate amânată – acest ultim subgrup reunește migranți bărbați care vorbesc despre amânarea și chiar incertitudinea devenirii lor ca adulți în timpul migrației, ceea ce interferează cu masculinitatea. Bărbații pe care i-am intervievat și care se apropie de acest tip de masculinitate au în jur de 30 de ani, și indiferent de statutul lor civil -căsătoriți sau celibatari – masculinitatea lor este descrisă prin activități și cuvinte drept șmecheră și jucăușă, mai degrabă decât matură și responsabilă. De exemplu, unul dintre bărbații cu care am vorbit spunea că în Spania a învățat mai întâi înjurăturile. Se căsătorise la 24 de ani și avea doi copii născuți în Spania, dar nu se considera încă adult. De-a lungul anilor petrecuți în Spania, progresul lent al acestui bărbat către maturitate i-a modelat o formă a masculinității marcată de obiceiuri copilărești cum ar fi preocuparea excesivă pentru activități de recreere și etalarea masculinității prin interesul deosebit pentru motoare, mașini, jocuri cu PlayStation, și lipsa planurilor de viitor:
O: Dacă te gândeşti, cam când crezi că e momentul în viaţa ta când ai devenit adult?
I: Niciodată.
O: Deci, (surâs), consideri că nu te-ai maturizat..
I: Încă nu.
O: Acolo, cum a fost să te adaptezi, la început? Cu ţara, cu alţi oameni, cu altă limbă?
I: Bine. Prima dată am învăţat prostiile…
O: Da? Şi când nu aveai (de lucru), ce făceai?
I: O-hoo… ce nu făceam?
I: Mă jucam la playstation, fumam marihuana, creşteam plante, ce mai făceam? Nu mai ştiu. … Căutam fier, făceam şi 200 euro cu fieru’.
O: Ai mai folosit banii şi la altceva, în afară de casă?
I: Da. Maşini. Vreo 15 maşini. În fiecare an am schimbat. La fiecare am plătit 1000 euro minim.
O: (surâs). Şi ţi-ai cumpărat şi pământ sau chestii de genul?
I: Nu.
O: N-ai investit în asta.
I: Numai în telefoane..
O: În telefoane..(surâs)
I: În playstation-uri, (râde), în calculatoare. (migrant revenit, 34 de ani).
Pornind de la intersecția celor două dimensiuni ale identității (masculinitatea și vârsta) am construit o tipologie care permite să situăm diferențele discursive ale migranților cu privire la modul în care aceștia redau imaginea despre propria lor masculinitate adultă. Deși toți intervievații sunt bărbați cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, modul subiectiv în care este narată masculinitatea lor adultă diferă semnificativ. Ca orice tipologie, nici cea de față nu poate surprinde complexitatea acestei varibialități a identității atunci când sunt luate în considerare mai multe aspecte identitare simultan, dar ea are meritul de a oferi o grilă de interpretare a acestor diferențe ce pot fi situate pe un continuum al masculinității, respectiv al maturității, ambele definite de un sens al dezirabilității în raport cu anumite norme sociale, care la rândul lor diferă în timp și spațiu. Pentru că migranții au repere socio-cuturale mixte specifice țării de origine și de primire, ei pot resimți mai acut tensiunea neadecvării masculinității lor adulte și acest lucru se observă și din narațiunile lor. Dacă ar fi să adăugăm și alte dimensiuni ale identității precum clasa socială, etnia sau religia, antropologii ar găsi un teren foarte fertil de analiză a masculinității în cazul migranților prin considerarea multiplelor dimensiuni ale identității acestora.

Referințe

Cohen, D. (2006). From peasant to worker: Migration, masculinity, and the making of mexican workers in the US. International Labor and Working-Class History, 69(69), 81–103. https://doi.org/10.1017/s0147547906000056
Connell, R. W., & Messerschmidt, J. W. (2005). Hegemonic masculinity rethinking the concept. Gender and Society, 19(6), 829–859. https://doi.org/10.1177/0891243205278639
Gallo, E. (2006). Italy is not a good place for men: Narratives of places, marriage and masculinity among Malayali migrants. Global Networks, 6(4), 357–372. https://doi.org/10.1111/j.1471-0374.2006.00149.x
Osella, F., & Osella, C. (2000). Migration, money and masculinity in Kerala. Journal of the Royal Anthropological Institute, 6(1), 117–133. https://doi.org/10.1111/1467-9655.t01-1-00007
Urdea, A. (2020). Fashioning Masculinities through Migration. Migration and Society, 3(1), 272–286. https://doi.org/10.3167/arms.2020.030126

Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.