„Epoca dezvoltării telefoanelor inteligente nu s-a încheiat, cu siguranță. Dar, în prezent, acestea nu mai reprezintă etalonul pentru consumatorii pasionați de tehnologie. Odată cu dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale au apărut noi dispozitive tehnologice avansate, cum ar fi boxele inteligente de tipul Alexa Echo sau Google Home, care oferă noi experiențe consumatorilor de tehnologie și îi aduc mai aproape de obiectul dorinței lor. Astfel de modalități de a pune în legătură aspecte diferite ale vieții prin intermediul asistenților vocali sunt din ce în ce mai prezente în ultimii ani, iar așteptările în legătură cu viitorul acestor tehnologii le proiectează într-o simbioză tot mai accentuată cu umanitatea așa cum vedem în filme precum „Blade Runner”, „Her”, „Ex Machina”.

Obiectul cercetării mele îl constituie asistenții vocali, în special boxele inteligente, care au devenit populare în rândul consumatorilor de tehnologie începând cu anul 2014. Cadrul cercetării mele vizează doar România și utilizatorii români de astfel de tehnologii. Tehnologiile vocale au fost discutate de-a lungul timpului în literatura despre știință, tehnologie și societate (Weizenbaum, 1966; Weiser, 1991; Castells, 1996; Bell, Dourish, 2011; Ferrando, 2013) în diverse contexte, cum ar fi psihanaliza sau filozofia, dar istoria lor este conectată cu predilecție de istoria apartamentelor și caselor inteligente. Principalele proiecte dezvoltate în spațiile academice, precum Intelligent Room (1990), Aware Home (1997), ComHome (1999), au testat primele tipuri de dispozitive inteligente vocale, intenția principală din spatele lor – tehnologizarea spațiul domestic prin crearea cât mai multor dispozitive care să poată ușura munca sau care să facilitizeze relaxarea.

Comparate cu primele prototipuri de asistenți vocali care nu erau dotați cu inteligență artificială și nu aveau capacitatea de purta o conversație sau de a executa comenzi complexe, versiunile actuale pot să răspundă la o varietate de comenzi datorită unui sistem computațional central conectat la Internet (Hoy, 2018, p. 3). Asistenții vocali actuali sunt de două tipuri: boxe inteligente de tip Amazon Echo sau Google Home, care sunt obiecte tehnologice care funcționează prin Bluetooth, și asistenți vocali, cum ar fi Siri de la Apple, Cortana de la Microsoft, dependente de sistemele de operare ale smartphone-urilor. Denumirile tehnice ale acestor dispozitive variază de la asistenți inteligenți controlați vocal (Easwara Moorthy & Vu, 2014, Jiang et al. 2015), la boxe inteligente (Koo, Kim, Nam, 2017) și agenți conversaționali (Lee, Choi, 2017). Pe parcursul lucrării voi folosi termenul de boxe inteligente, pentru a putea face mai ușor demarcarea față de celelalte tipuri de asistenți vocali.

În esență, aceste denumiri evidențiază două particularități – interacțiunea vocală și inteligența artificială – care diferențiază boxele inteligente de alte dispozitive computaționale. Boxele inteligente pot cu ușurință să răspundă vocal la întrebări precum “Cum o să fie vremea azi?”, “Ce program am azi în calendar?”, “Care sunt știrile zilei?”, “Ce zi este astăzi?” sau să execute diverse comenzi cum ar fi “Aprinde lumina, stinge lumina”, “Pornește radio, oprește radio”. Posibilitatea de a interacționa vocal, precum și opțiunile de personalizare au contribuit la popularitatea acestor dispozitive iar din 2018 vânzarea lor globală a explodat (Sterling, 2019, Arantes, 2019).
Este important de menționat faptul că în Europa boxele inteligente au devenit populare
cu o rapiditate mult mai mare decât au făcut-o smartphone-urile (Shulevitz, 2018). În 2018 în Statele Unite ale Americii numărul oamenilor care dețineau boxe inteligente se ridica la 120 de

milioane (Sterling, 2019), în timp ce în Europa numărul acestora era de aproximativ 33 de milioane, o creștere de 23.1% comparată cu 2017 (Arantes, 2019). Conform unui raport IDC (International Data Corporation) în Europa achiziția de boxe inteligente a crescut progresiv cu 22.8% de la an la an, pentru 2023 fiind estimată o creștere de 43 milioane. Primele țări europene care au adoptat boxele inteligente au fost Marea Britanie, Germania, Franța, urmate apoi de Spania și Italia. În România, achiziția de boxe inteligente a luat avânt începând cu 2018 (Drăgan, 2019).

În acest context, este important de menționat faptul că răspândirea accelerată a boxelor inteligente indicată de aceste cifre maschează disparități importante. Acestea au la bază, pe de o parte, probleme lingvistice –dispozitivele sunt create pentru a fi utilizate în limba engleză sau alte limbi dominante cum ar fi franceza, italiana, germana, spaniola (grupul de limbi FIGS); astfel limba română, considerată o limbă secundară, nu este disponibilă pe meniul de utilizare al boxelor și, pe de altă parte, probleme de achiziție – disponibilitatea boxelor pentru achiziție directă este facilitată în țările din grupurile dominante, utilizatorii din celelalte țări fiind nevoiți să caute canale și metode alternative de a le obține; în România au apărut magazine specializate care vând boxe în calitate de re-selleri, deci produsele vin din alte țări și nu sunt adaptate complet nevoilor de utilizare locale.

Cu toate că promisiunile făcute de Google în diverse comunicate de presă alimentau speranța utilizatorilor români privind introducerea limbii române în meniul dispozitivelor și susțineau utilizarea și achiziția boxelor, în 2019, România se afla încă pe lista țărilor în care Google Assistant nu era disponibil în limba locală și încă apărea ca fiind programată pentru introducerea limbii locale în meniu la o dată ulterioară. Anul următor a adus unele îmbunătățiri prin lansarea a două noi funcționalități pentru asistenții vocali – Interpreter Mode (2019) și Read It (2020) – care permiteau citirea, redarea și traducerea textelor audio web scrise în limba română. Deși un plus, aceste funcționalități nu facilitau comunicarea sau conversația în limba română.
În prezent, boxele inteligente pot să fie achiziționate direct din magazine online internaționale (cu taxe de transport adesea destul de mari) sau din magazine românești – cum ar fi Emag.ro. Deși achiziția este facilitată prin aceste canale, utilizarea nu este lipsită de probleme – boxele vin însoțite de diverse probleme tehnice: prize și adaptoare care nu sunt compatibile cu sistemele românești (majoritatea sunt de tip UK), mici defecte de design sau funcționalitate, setări restricționate sau blocate pe alte țări care nu pot să fie modificate sau odată modificate afectează aplicațiile locale și așa mai departe.
De departe cea mai mare problemă semnalată de utilizatori este lipsa limbii române în meniul de limbă. Absența limbii române afectează nu numai accesarea tuturor funcționalităților și executarea comenzilor mai avansate, ci și comunicarea directă. Pentru ca dispozitivul să fie trezit și să execute comenzile, chiar și cele mai simple, utilizatorii trebuie să vorbească limba engleză și să aibă o pronunție bună, să evite numele sau abrevierile românești, trebuie să vorbească “cât mai englezesc posibil”. Mesajul vocalizat de boxa inteligentă “ACEST SERVICIU NU ESTE DISPONIBIL ÎN ȚARA TA” – scris cu majuscule de un cumpărător care comentează pe site-ul Emag.ro – devine un simbol al utilizării de boxe inteligente în context românesc.

Așadar, vedem cum boxele inteligente generează un discurs ambivalent, pe de o parte marchează apariția unei noi generații de asistenți vocali și reîntoarcerea la proiectul apartamentelor și caselor inteligente, dar pe de altă parte relevă probleme ascunse legate de accesibilitate, legitimare lingvistică, ierarhii tehnologice. În contextul acestei lucrări, îmi îndrept atenția în special asupra problemei de accesibilitate și încerc să răspund la două întrebări – cum afectează politicile lingvistice ale companiilor de tehnologie utilizatorii de boxe inteligente? și cum reușesc utilizatorii români să domesticească aceste dispozitive?

Aceste întrebări au ghidat a doua parte a cercetării mele doctorale, în care am discutat cu 25 de utilizatori români de boxe inteligente – o parte dintre aceștia fiind respondenți cu care vorbisem și în prima fază a cercetării, când încă exploram interesul consumatorilor românilor pentru astfel de obiecte tehnologice și modul în care acestea erau utilizate. În prima fază a cercetării mi-am concentrat atenția asupra inteligenței artificiale și abilității conversaționale, dar pe măsură ce înaintam cu interviurile și aflam mai multe detalii legate de utilizarea propriu-zisă a boxelor inteligente am realizat că omisesem un element important care stătea la baza interacțiunii dintre utilizatori și boxe: limbajul.

În discuțiile avute cu respondenții mei, aceștia își exprimau nemulțumirea față de faptul că Google nu oferea încă suport pentru limba română, dar neavând alternative concrete, acceptau cu relativă ușurință engleza ca “limbă standard” (Salas and Perez-Quinones, 2021). S-ar putea spune că problemele cauzate utilizatorilor de boxe inteligente nu sunt majore, că reprezintă probleme specifice doar clasei de mijloc și celor care își pot permite să achiziționeze astfel de dispozitive. Însă privită în contextul avansului tehnologic înregistrat în ultimii ani, problema limbajului este mult mai profundă. Limbajul, sau mai degrabă absența sa, limitează accesul unor categorii de utilizatori la anumite piețe și servicii.
Pentru utilizatorii de boxe inteligente cu care am discutat, vorbirea limbii engleze, chiar și cu dificultate, este norma atunci când interacționează cu dispozitive tehnologice sau când acționează în anumite medii precum mediul de afaceri și mediul academic, unde engleza a fost promovată ca lingua franca. Utilizatorii care provin din medii socio-profesionale în care este necesară cunoașterea limbii engleze dețin un avantaj, își pot satisface mai ușor dorințele de afliliere globală și aspirațiile de acces la un univers tehnologic mai larg. Este important, însă, de punctat, că utilizarea acestor boxe inteligente se întâmplă cu precădere în spațiul domestic (există cazuri puține în care acestea sunt folosite și la birou) și implicit este extinsă la toți membrii familiei. În acest cadru larg, care conține mai multe tipologii de utilizatori, am descoperit diverse modalități prin care cei care folosesc boxele inteligente învață în mod activ să domesticească aceste dispozitive concepute pentru a susține predominant limba engleză. Prin diverse modalități creative, aceștia reușesc să folosească dispozitivele și să facilitieze utilizarea lor și pentru ceilalți membrii ai familiei cu care împart spațiul domestic. Aceste practici le denumesc practici de hacking lingvistic.

În contextul acestei lucrări, hacking nu are legătură cu problemele de securitate, ci face

trimitere la etimologia cuvântului “hack” care își are originea în strategiile de mobilitate din orașul Hackney, de lângă Londra secolului al XVIII-lea. În acest oraș, caii au început să fie utilizați ca mijloace de mobilitate în jurul orașului pentru călătorii scurte, iar “hack/hacks” a devenit un termen utilizat pentru eficiență și rapiditate. Activitatea, și implicit termenul de “hacks”, au devenit atât de populare încât au început să fie folosite pentru a denumi alte activități care aveau aceleași caracteristici – “hack-writers”, “hack-musicians” (Gervitz, 2019). În acest context, “hack” nu denumește doar o activitate, ci și o mentalitate. Astfel, hacker denumește pe cineva condus de imperativul ”hands-on”, care se implică activ în rezolvarea unei probleme cu care se confruntă (Levy, 1987).

Conceptul de hacking lingvistic a fost folosit anterior pentru a descrie noile căi de generare a sistemelor automate de traducere a limbilor străine (Crane, 2019) sau modalități rapide de a învăța și de a vorbi noi limbi străine în contextul platformei YouTube (Bruzos, 2021)[1]. În cazul cercetării mele, hacking-ul lingvistic reflectă dihotomiile – interior/exterior, legitim/ilegitim, legal/ilegal, – în care utilizatorii români sunt obligați să opereze și mai ales practicile creative pe care aceștia le dezvoltă pentru a putea utiliza boxele inteligente. În discuțiile cu respondenții am identificat câteva scenarii de hacking lingvistic, pe care le voi reda mai departe. Am ales patru scenarii – două ilustrând intervențiile concrete la nivel de limbă prin crearea unor comenzi personalizate, iar alte două redând medieri ale interacțiunii prin folosirea altor dispozitive sau aplicații tehnologice.

O primă intervenție concretă am identificat-o analizând experiența a trei utilizatori care foloseau boxe inteligente de tip Google Home și Alexa Echo. Unul dintre respondenți a creat o rutină pentru soacra sa, care nu vorbea limba engleză și nu putea să pronunțe comanda pentru aprinderea luminilor “Lights On”. Pentru a o ajuta să folosească boxele inteligente, mai ales atunci când el și partenera lui nu erau acasă, acesta a înregistrat-o spunând ”Lights Swan”, pronunția greșită a comenzii în engleză, și a creat ulterior o nouă rutină care funcționează perfect. Comanda “Lights Swan” este un exemplu de creativitate, dar și o evidențiere a modului în care aceste dispozitive inteligente trec de la contextul inițial planificat de utilizare la altele noi, devenind astfel obiecte active, stabilizate prin noi rutine.

Un alt exemplu semnificativ, provenit de la același utilizator, este legat de crearea comenzilor scurte, fără pronume, prepoziții sau cuvinte complicate. Această descoperire l-a ajutat pe interlocutorul meu să seteze comenzi simple prin care a facilitat și altor membrii ai familiei utilizarea eficientă a boxelor inteligente. De exemplu, pentru a-și pregăti fiica, înainte ca aceasta să împlinească doi ani, pentru ora de somn, acesta a creat două rutine de seară. Prima comandă, “Good evening” (”Bună seara”), era dedicată pregătirilor pentru somn și pornea o muzică relaxantă și aprindea luminile din cameră. A doua comandă, “Good night” (”Noapte bună”), marca momentul somnului și, odată activată, oprea muzica și stingea luminile. Aceste comenzi au fost păstrate până când fiica a depășit vârsta de doi ani și ritualul de somn a devenit mai ușor, aceasta reușind să adoarmă singură.

Alți utilizatori au recurs la dispozitive intermediare, cum ar fi smartphone-ul, pentru a pune în practică hacking-ul lingvistic. Un exemplu este al unei utilizatoare care, frustrată de faptul că funcția de setare a alarmei media (radio) nu era disponibilă în România, a găsit o alternativă ingenioasă. Aceasta a înregistrat comanda “ Hey Google, turn on the radio” (Hey, Google, pornește radioul”) pe telefon și a setat-o ca alarmă, așadar dimineața telefonul mobil îi spunea boxei inteligente să pornească radioul.

O tehnică similară, dar de data această folosind o aplicație Google, este descrisă de un alt utilizator care dorea să-și ajute soția, care nu vorbea limba engleză să pornească postul de radio Itsy Bitsy de pe boxa inteligentă. Folosind aplicația Google Action Block, dezvoltată pentru a facilita utilizarea telefoanelor inteligente și tabletelor de către persoanele cu dizabilități cognitive, acesta a creat un buton, care apăsat trimitea comanda vocală difuzorului. Intervenția facilita executarea comenzii “Play Itsy Bitsy FM on Nest” prin simpla apăsare a butonului creat.
Aceste patru scenarii sunt ilustrative pentru modul în care utilizatorii români învață să navigheze strategic limitările tehnologice, dar totodată pentru a evidenția diferite regimuri de personalizare care apar în funcție de contextele individuale de utilizare. Prin aceste modificări, hack-uri, ale modului inițial planificat de utilizare a boxelor inteligente și prin implementarea comenzilor vocale personalizate, acești utilizatori creează noi rutine de operare pentru dispozitive, și totodată le transformă în obiecte active capabile să rezolve probleme domestice și să optimizeze rezultate personale.
Boxele inteligente nu sunt doar niște dispozitive moderne care punctează avansul tehnologic și marchează tendințe tehnologice, ci ele relevă problematici ascunse, chiar invizibile care sunt importante în contextul tehnologic actual. Constrângerile lingvistice și de achiziție limitează tehnic utilizarea boxelor la vorbitorii limbilor considerate dominante, în principal engleza. În prezent, limba engleză este predată în școlile românești ca principală limbă străină (Eurostat, 2011) și este utilizată cu precădere în spațiul educațional, în special cel academic, și profesional. Conform unui studiu realizat de EF English Proficiency Index (2016) România se situează pe poziția 20 din 72 în ceea ce privește utilizarea limbii engleze fiind poziționată alături de Luxemburg și depășind Franța sau Italia, țări care investesc un procentaj semnificativ din PIB comparat cu România.

În ciuda statisticilor pozitive legate de utilizarea limbii engleze, România este încă considerată global piață secundară, cu un potențial relativ mic. În acest context, utilizatorii sunt nevoiți să învețe să folosească boxele în contextul propriu și să găsească strategii creative pentru a beneficia de toate funcționalitățile pe care acestea le oferă. Aceste strategii și practici de language hacking punctează registrul dihotomic în care utilizatorii români funcționează – fiind parte dintr-un sistem, dar în același timp și în afara lui.

Referințe:
Arantes, A. (2019). Smart Speaker Shipments Reached a Record Breaking 7.5 Million Units in Europe in 4Q18, Says IDC. [Online] Disponibil pe: https://tinyurl.com/2tekw39f [Accesat la data de 25.02.2019].

Bell, G., Dourish, P. (2011). Divining a Digital Future. Mess and Mythology in Ubiquitous Computing. London, England, Cambridge, Massachusetts, MIT Press.
Bruzos, A. (2021). Language hackers’: YouTube polyglots as representative figures of language learning in late capitalism. International Journal of Bilingual Education and Bilingualism. https://doi.org/10.1080/13670050.2021.1955498
Castells, M. (1996). The Rise of the Network Society. Oxford, Blackwell.

Crane, G. (2019). Beyond Translation: Language Hacking and Philology. Harvard Data Science Review, 1(2). https://doi.org/10.1162/99608f92.282ad764
Easwara Moorthy, A., & Vu, K.-P. L. (2014). Voice activated personal assistant: Acceptability of use in the public space, in S. Yamamoto (ed.), International Conference on Human Interface and the Management of Information. Heraklion, Greece: Springer International Publishing, 324 – 334.
El Khaouri, R. Google says Assistant is available in more than 30 languages and 80 countries, though many seem to be in beta. Android Police, 17 May 2019, Disponibil la https://tinyurl.com/yfhyp4m5 [Accesat la data de 03.11.2022].
Ferrando, F. (2013). Posthumanism, Transhumanism, Antihumanism, Metahumanism, and New

Materials. International Journal in Philosophy, Religion, Politics, and the Arts, 8 (2), 26 – 31.

Gervitz, M. (2019). The History of the Word Hacker. Disponibil pe: https://tinyurl.com/54env4a8 [Accesat la data de 12.10.2022].
Hoy, M. (2018). Alexa, Siri, Cortana, and More: An Introduction to Voice Assistants. Medical References Services Quarterly, 37 (1), 81 – 88.
Jiang, J., Awadallah, A. H., Jones, R., Ozertem, U., Zitouni, I., Kulkarni, G. R., & Khan, O. Z. (2015). Automatic online evaluation of intelligent assistants. In Proceedings of the 24th International Conference on the World Wide Web, p. 506–516.
Johnson, Amy. (2021). Language Policy and the Arabic Localization of Twitter. Arabic Linguistics and New Media Studies, 507 – 531.

Lee, S. Y., & Choi, J. (2017). Enhancing user experience with conversational agent for movie recommendation: Effects of self-disclosure and reciprocity. International Journal of Human Computer Studies, 103, 95–105.
Levy, S. (2010). Hackers, Heroes of Computer Revolution. Cambridge: O’ Reilly

Salas, C., Perez-Quinones, M. (2021). “How the Ideology of Monolingualism Drives Us to Monolingual Interaction”. Interactions, 66-69.

Sterling, G. (2019). Survey: 118 million smart speakers in US, but expectation is low for future demand. [Online] Disponibil pe: https://tinyurl.com/4s2jye74 [Accesat la data de 25.02.2019].
Weiser M. (1991). The computer for the 21st century. Scientific American.265, 94-104
Weizenbaum, J. (1966). ELIZA—a computer program for the study of natural language communication between man and machine. Communications of the ACM, 9(1), 36-45.Weissberger, A. (2021). IDC: European smart home device shipments up 23.8% in Q2-2021. [Online] Disponibil pe: https://tinyurl.com/5n7ybjkd [Accesat la data de 20. 02.2022].

[1] Bruzos (2021) studiază o comunitate de poligloți care activează pe platforma YouTube și expune diverse metode (video-uri, site-uri web) pe care aceștia le folosesc pentru a accelera învățarea limbilor străine. În contextul platformelor online, învățarea limbilor străine nu mai este o activitate solitară, ci devine una colectivă care reunește indivizi din toată lumea pasionați de această activitate. În acest sens, folosind o analiză multimodală, Bruzos identifică practicile împărtășite pe aceste platforme, pe care le denumește ”language hacking practices”, orientate spre a eficientizarea procesul de învățare.