”Peste hotare” prin intermediul relațiilor intime

de RĂZVAN DUMITRU

Abstract

În acest text voi arăta cum în contextul transformărilor social-economice din perioada post-sovietică tranzacționarea intimității și sexualității reprezenta o posibilă soluție pentru tinerele femei din Republica Moldova ce sperau la o viață mai bună. Această lucrare se bazează pe observațiile pe care le-am făcut în perioada 2007-2008, în Chișinău, unde desfășuram un teren de cercetare ca doctorand în antropologie socială. Voi lua în considerare povestea Victoriei, o tânără de 28 de ani din sudul Moldovei, care se mutase la Chișinău în perioada studiilor universitare și care avea familia împărțită între Rusia, Marea Britanie și Moldova. Ajutat de perspectiva ei asupra relațiilor dintre bărbați și femei și de modul său de a se raporta la acestea, încerc să reconstitui limitele și oportunitățile de viață așa cum erau simțite de tinerele fără resurse importante din Chișinău. Structurarea vieții sociale și economice din Moldova într-o suită de sfere cu ”hotare” păzite de cei din interior ne arată că putem stabili o corespondență între practicile de acces la resurse și modul în care oamenii instrumentalizează, prin asociere sau disociere, emoțiile și scopurile din relațiile intime.

Podcast Sfertul Academic

Răzvan Dumitru

Autor

Răzvan Dumitru este doctorand în Antropologie Socială la University College, Londra unde își scrie dizertația despre înțelesurile și practicile ”pragmatismului” în Republica Moldova. A condus și a participat în diverse proiecte de cercetare socială ca cercetător independent, de asemenea a predat antropologie politică și economică la Sabanci University din Istanbul, University College London și la Școala Națională de Științe Politice din București. Este co-fondator al firmei de cercetare Social Insights.

Sașa Lazăr

Ilustrator

Desenele lui Sasa Lazar graviteaza in jurul relatiilor dintre oameni. Cu un background de designer, Sașa caută o exprimare cât mai sintetică a trăirilor personale. Rezultatul este o colecție de logouri despre natura umană, filtrate prin experiența personală. https://www.instagram.com/sandilazar/

Daniel Popa

Actor Podcast

Daniel Popa este actor din 2000, când a absolvit UNATC-ul cu ultima generație a Olgăi Tudorache. A colaborat încă din studenție cu Teatrul Bulandra, dar cel mai mult a activat în zona independentă, la Teatrul LUNI de la Green Hours, cu care a participat la multe festivaluri naționale și internaționale. Daniel este fondatorul și directorul artistic al Asociației Culturale Doctor’s Studio. Ultimul proiect în care joacă este “Totul va fi diferit” – un performance online după un concept de Ilinca Manolache, realizat în colaborare cu Teatrul Mic, în care Daniel semnează și traducerea, adaptarea, montajul și regia.

Î n acest text voi arăta cum în contextul transformărilor social-economice din perioada post-sovietică tranzacționarea intimității și sexualității reprezenta o posibilă soluție pentru tinerele femei din Republica Moldova ce sperau la o viață mai bună. Această lucrare se bazează pe observațiile pe care le-am făcut în perioada 2007-2008 în Chișinău unde făceam teren de cercetare ca doctorand în antropologie socială. Voi lua în considerare povestea Victoriei, o tânără de 28 de ani din sudul Moldovei, care se mutase la Chișinău în perioada studiilor universitare și care avea familia împărțită între Rusia, Marea Britanie și Moldova. Ajutat de perspectiva ei asupra relațiilor dintre bărbați și femei și de modul său de a se raporta la acestea, încerc să reconstitui limitele și oportunitățile de viață așa cum erau simțite de tinerele fără resurse importante din Chișinău. 

Am cunoscut-o pe Victoria la un internet café din centrul Chișinăului, în vara anului 2007. Am început să ne întâlnim timp de câteva luni și am rămas în contact până în vara anului 2010. Deși relația noastră, a rămas platonică, tatonările reciproce m-au făcut să mă gândesc la relațiile dintre bărbați și femei din Republica Moldova, mai ales că Victoria era foarte expresivă pe acest subiect. Astfel, după câteva săptămâni de la prima întâlnire, reacționând la avansurile mele, Victoria mi-a spus că ar începe o relație intimă doar dacă aș lua-o cu mine în Marea Britanie, unde eram înscris la doctorat, și dacă i-aș cumpăra o mașină.  Prin directețea celor două pretenții am înțeles că Victoria vedea relația noastră în termeni tranzacționali iar acest lucru m-a făcut să mă simt folosit.

Mai târziu, am realizat că cele două cerințe ale Victoriei par să sintetizeze destul de exact aspirații ce se puteau recunoaște mai larg în Republica Moldova: dorința de acces la o economie a consumului și dorința de a părăsi mica Republică pentru o țară din vest. Aceste două aspirații erau des întâlnite la tinerii din Moldova, iar printre tinerele femei observasem că posibilitatea emigrării era o soluție mai tentantă decât pentru bărbați. Mai departe voi încerca să explic de ce anume se întâmpla asta.

Victoria avea o situație personală lipsită de siguranță atât din punct de vedere familial cât și profesional. Familia ei, tipic sovietică, formată dintr-un tată localnic și o mamă rusoaică, se destrămase după căderea Uniunii Sovietice. Mama ei plecase la Moscova, iar tatăl ei rămăsese acasă. Mai mult, sora Victoriei se afla în vara lui 2008 într-un lagăr de refugiați de lângă Londra, sperând să obțină azil în Marea Britanie. Victoria rămăsese la Chișinău pentru a avea grijă de tatăl ei ce ajunsese alcoolic și depresiv.

Mulți dintre bărbații trecuți de prima tinerețe fuseseră părăsiți de soții și rămăseseră fără posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă decent care să le mențină statutul social și câștigurile din perioada sovietică. Alcoolismul devenise larg răspândit, mai ales printre bărbații de vârsta a doua, în perioada sovietică acesta era un marker al unei sfere alternative de socializare, specific masculină.

Rămasă doar cu tatăl ei în Moldova, Victoria era într-o situație destul de dificilă și din punct de vedere material în Chișinău, nereușind să se întrețină din câștigurile personale – lucra ca traducător din spaniolă și engleză și mai era chemată pentru traduceri la Ministerul de Interne, prin intermediul relațiilor fostului ei prieten. Mama ei o mai ajuta cu bani. Vara petreceau câteva săptămâni împreună la Moscova sau mergeau în vacanțe la Marea Neagră în Ucraina, acolo puteau merge fără vize pentru că în țările din Uniunea Europeană aveau nevoie de vize.

Victoria nu vedea un viitor în Republica Moldova dar încă nu se hotărâse în ce direcție să emigreze: să se alăture mamei la Moscova sau să se îndrepte spre o lume nouă, într-o țară din ”Europa”? Moscova îi era familiară, dar o deranja apropierea prea mare de mama ei cu care avea o relație tensionată. Părea însă destul de interesată de bărbații străini ce vizitau Chișinăul și de cei pe care îi putea cunoaște prin intermediul rețelelor de socializare. Mai târziu, mi-am dat seama că Victoria își dorea o relație intimă cu un bărbat străin care să îi ofere siguranța pasului în afara Moldovei. Cum se ajunsese aici? Cum de perspectiva unei vieți mai bune luase forma emigrării sau a unei relații cu un bărbat cu resurse

Prabușirea Uniunii Sovietice a adus o perioadă de mari transformări economice și sociale, cu un impact semnificativ asupra vieții oamenilor. Una din primele consecințe ale destrămării statului sovietic a fost pierderea monopolului violenței și privatizarea acesteia. Astfel, în perioada post-Sovietică  o combinație între hoti în lege proveniți din lumea lagărelor și închisorilor sovietice și oamenii de afaceri au generat o economie controlată de aceștia, bazată în mare pe comerț și servicii. Activitățile economice păzite și circumscrise spațiilor garantate de acești ”protectori” constituiau de fapt o suită de monopoluri. ”Protectorii” erau pricepuți în exercitarea violenței astfel încât sub amenințarea sau exercitarea acesteia taxau afacerile comerciale definind sfera lor de monopol, împotriva bandelor rivale. Consecința acestui nou tip de economie a fost împărțirea activităților economice și a teritoriului în sfere de control a unor grupuri de protecție, ce erau coordonate de un avtoritet. Restabilirea treptată a monopolului violenței de către instituțiile statului s-a făcut în așa fel încât profiturile obținute din taxarea activităților comerciale erau direcționate și către cei din administrație sau din funcții politice ale statului, numiți ”acoperiș” (krysha în rusă), greu de înțeles la o privire din afară. Antropologul Alexey Yurchak, numește acest fenomen, guvernare antreprenorială în Rusia post-sovietică.

În general, aceste coaliții de interese formau sfere bine delimitate ce funcționau ca un mecanism de includere pentru unii și excludere pentru alții. Cei din interiorul acestor sfere se luptau să mențină monopolul accesului la resurse, iar concurența era privită ca o amenințare. Acest fapt îi făcea pe cei din afară să fie conștienți că nu pot avea acces la o viață mai bună decât dacă se aflau în interiorul acestor sfere, ca parte din procesul de alocare a resurselor disponibile. Pentru a face parte din aceste sfere eforturile trebuiau îndreptate către stabilirea și cultivarea unor relații de încredere, deci apropiate, cu oameni din interior. Multitudinea relațiilor apropiate (rude, prieteni, colegi) generau acces la multiple sfere, pentru diverse utilizări.

Bazat inițial pe violență, cei care controlau accesul la resurse erau bărbați. Ei deveniseră imaginea succesului în primele două decade după căderea URSS-ului. De altfel, până și stilurile vestimentare masculine al anilor `90 și începutul anilor 2000, exprimau exact cele două căi de acces la resurse. Treningurile și hainele sport ale tinerilor erau asociate cu puterea fizică a bandiților. Stilul biznes – camașă și costum – era rezervat eșalonului superior din punct de vedere social, adică cei care munceau ”în birouri”, acesta fiind stilul funcționarilor și al oamenilor de afaceri. În perioada cât am stat la Chișinău cele două stiluri vestimentare erau încă destul de vizibile pe străzile orașului, dar acestea începeau să fie întretăiate de stiluri mai diverse aduse de către cei care călătoreau ”peste hotare”.

Aceste condiții socio-economice au accentuat o percepție a relațiilor dintre bărbați și femei ce a fost des interpretată ca o ”re-traditionalizare” a rolurilor masculine și feminine. Bărbații trebuiau să fie puternici fizic, hotărâți și puțin dispuși la negocieri, ei erau cei ce aveau acces la resurse pe care și le apropiau prin exercitarea puterii de excludere, iar femeile erau cele ce deveneau dependente de puterea financiară și fizică a acestora. Ele puteau să își tranzacționeze intimitatea pentru avea acces la resursele controlate de bărbați. Aceste tipuri de relații rezonau cu portretizărilor lor din epoca sovietică dar nu se confundau cu acelea. De exemplu, statul sovietic încurajase supremația bărbaților în materie de câștiguri materiale, menținând o remunerație mai mare pentru muncile făcute de bărbați. Cu toate acestea, statul sovietic încurajase femeile să fie active în câmpul muncii și să poată mențină o independență față de veniturile bărbaților.

După căderea Uniunii Sovietice, cei ce locuiau în orașele mai mici și în sate, unde crescuse și Victoria, deci în afara orașelor mari, unde sistemul instituțional rămăsese mai funcțional, experimentaseră într-un mod și mai abrupt acest bardak. Termenul desemna bordel în limba rusă și era folosit pentru a exprima în mod popular haosul anilor `90: prăbușirea sistemului de reguli și interdicții ce reglementa lumea sovietică și comercializarea excesivă. Haosul anilor `90 și începutul anilor 2000 era înțeles și în antiteză cu moralitatea sovietică de extracție marxist-umanistă prin care individul era văzut ca o entitate dincolo de vreun calcul material și, în mare parte, motivat de idealuri. Contrastul dintre moralitatea lumii sovietice și calculul material al lumii post-sovietice, generase o formă de cinism care afirma interesele materiale ca singura realitate posibilă. Această abordare era des denumită ”pragmatism al relațiilor”, unde emoțiile și sentimentele erau excluse sau erau considerate inadecvate.

În această atmosferă idealul post-sovietic al feminității era din ce în ce mai asociat cu sexualizarea și marketizarea corpului feminin. Bineînțeles că această percepție nu era uniformă și avea corespondență directă într-o mică parte a populației, dar era o percepție a noului tip de succes prin care femeile aveau acces la noua economie de consum prin intermediul corpului.

Tinerii, confruntați cu noile condiții de precaritate și înconjurați de o economie a consumului competitiv, în care afișarea bunurilor de prestigiu, haine, mașini, telefoane, era larg practicată, voiau să găsească soluții pentru se apropia de ceea ce era văzut și simțit ca dezirabil. Principalele lor probleme erau posibilitățile limitate de acces la resurse, în afara acestor sfere controlate de puternicii zilei. Acest lucru făcea evidentă lipsa perspectivelor unei vieți mai bune pentru marea majoritate. Fără acces la rețelele de protecție sau biznes, majoritatea trebuiau să ia în considerare posibilitatea emigrării. Pentru bărbați, perspectiva emigrării era asociată cu munca grea, de obicei în condiții dificile și nesigure, de multe ori sub nivelul pregătirii lor. Astfel încât, oameni cu studii superioare ajungeau să muncească pe șantiere sau să fie șoferi.

Pentru femeile tinere, însă, perspectivele păreau ceva mai bune dacă acestea reușeau să găsească bărbatul potrivit. De exemplu, bărbații străini reprezentau un posibil bilet de plecare din mica Republică spre un viitor mai bun ”peste hotare”. În plus, pentru acestea, relațiile cu bărbații străini puteau fi și o sursă de susținere a unui stil de viață inaccesibil sau poate chiar un ajutor material pentru cele ce acceptau aceste relații rămânând în Moldova. Victoria îmi povestea că în acest posibil stil de viață se împleteau cadouri, haine scumpe sau bijuterii, frecventarea restaurantelor de lux din Chișinău, vacanțe în străinătate și, poate, perspectiva emigrării. Bineînțeles că exista și o fațetă mai dură a acestei tranzacționalități, și anume, cea a exploatării sexuale și a prostituției, care accentuau percepția sexualității și a intimității ca marfă.

În acest context, în care intimitatea avea o dimensiune comercială, Victoria nu își dorea totuși să devină o femeie întreținută ci, din contră, încerca să găsească o relație cu un bărbat care să îi ofere atât siguranță emoțională, cât și acces la resurse, de exemplu, cineva care  i-ar fi putut oferi un viitor departe, în altă țară. Bărbații străini erau, deci, categoria cea mai interesantă pentru Victoria. Inițierea unor conexiuni cu aceștia era principalul scop al activității ei pe site-urile de socializare. Dar căutările nu se rezumau doar la spațiul online, în viața reală din  Chișinău, Victoria era interesată să cunoască bărbați străini, așa cum fusese interesată și de mine.

În misiunea de a-și găsi relația dorită, Victoria avea un mod destul de direct de a-și exprima opiniile și de a atribui bărbaților și femeilor interese concrete în relațiile reciproce. Înconjurată de atmosfera de comercializare a relațiilor intime, Victoria îi credea pe bărbați în general interesați de sex, iar pe femei interesate de acces la resursele bărbaților și la protecția oferită de ei. Misiunea ei era și să își dea seama dincolo de aceste aspecte, de cât de responsabil și de angajat ar fi un bărbat în relația cu ea. Pe lângă capacitatea acestuia de a oferi o viață mai sigură din punct de vedere material, o interesa grija și dedicația față de ea. Iar disponibilitatea de a-i face daruri și cadouri scumpe și dorința acestuia de a o  lua din Moldova erau semne al unei implicări în acest sens.

În perioada în care ne-am văzut la Chișinău, Victoria cunoscuse câțiva bărbați străini și începuse câteva relații cu aceștia. Dar aceste relații păreau că se încheagă și se destramă din cauza intereselor diferite dintre cei doi sau ale diferențelor de percepții. De exemplu, Victoria întrerupsese o legătură cu un om de afaceri italian care o invitase în vacanță în Turcia pentru că acesta avea un copil din altă relație și ea credea că acesta nu îi va fi total dedicat, tocmai pentru că avea și alte obligații familiale.

Moartea tatălui pare să fi fost însă ultima ancoră ce o mai ținuse legată de Moldova. La câteva luni după terminarea doliului, tatonările Victoriei cu bărbații din străinătate au reușit să îi ofere posibilitatea de a emigra în Marea Britanie, intrând într-o relație îndelungată cu un cetățean român.

Victoria părea să aibă o perspectivă tranzacțională asupra intimității pentru a obține acces la oameni, locuri și experiențe ce îi erau în mod obișnuit inaccesibile, pentru a trece ”peste hotare” și a se include în noi sfere pe care le trăise ca exclusive. Pe de altă parte, intimitatea deja stabilită, putea fi folosită chiar de ea ca o bază a excluderii, ca în cazul relației cu omul de afaceri italian, a cărui lipsă de exclusivitate o făcuse să renunțe la relație. Structurarea vieții sociale și economice din Moldova într-o suită de sfere cu ”hotare” păzite de cei din interior ne arată că putem stabili o corespondență între practicile de acces la resurse și modul în care oamenii instrumentalizează, prin asociere sau disociere, emoțiile și scopurile din relațiile intime.