Schimbările aduse de digitalizarea activității industriale și umane, cunoscută și sub numele de a patra revoluție industrială, au generat un fals sentiment că lumea noastră – cel puțin partea din ea care este prezentată ca o aspirație generală – este virtuală. Inteligența artificială amplifică această percepție, creând convingerea că, la urma urmei, totul se poate dematerializa mai devreme sau mai târziu: de la piețele financiare până la viața însăși. Virtualul pare să fie noul real, de la petreceri de cocktail și sex până la educație și spiritualitate. Metaforele înșelătoare, precum “norul”, perpetuează această percepție și, de cele mai multe ori, neglijăm faptul că fiecare octet de date este material, are nevoie de suport pentru a se deplasa, folosește spațiu pentru a fi depozitat și consumă energie în timpul procesării. Ce impact are acest lucru asupra relației noastre cu tehnologia?