Ce este ura, cum se constituie ea și cum se formează obiectele spre care este îndreptată? În ce măsură ne poate ajuta o perspectivă antropologică să înțelegem mai bine cum se nasc ura și țintele sale? Și cum poate o astfel de înțelegere să informeze, de asemenea, noi critici ale inegalităților sociale susținute de ură?
Pentru a reflecta asupra acestor întrebări, voi prezenta o serie de obiecte care au jucat un rol important și neașteptat atât în încercările statului, cât și ale societății civile de a scăpa Kenya de diverse amenințări la adresa vieții intime a cetățenilor săi. Utilizarea acestor obiecte – de exemplu, plasticul ca poluant – în imaginarul politic a jucat un rol important în descrierea diferitelor corpuri etnice și sexuale ca amenințări sociale și ca ținte ale indignării, violenței și excluderii, cristalizând în același timp anxietățile legate de o instabilitate politică și economică mai largă. Astfel, se vorbește despre băieți de plastic, despre plastic în uter, despre orez de plastic sau despre o sexualitate de plastic pentru a evidenția tot felul de afecțiuni ale corpului individual și social. Pentru a înțelege și a critica mai eficient xenofobia și homofobia, de exemplu, trebuie să luăm în serios obiecte precum plasticul și să le recunoaștem ca surse potențiale pentru noi forme de cetățenie, intimitate, rezistență și apartenență.