PUNGA CU PUNGI:
O modalitate foarte sumară de a defini antropologia ar fi că este disciplina care produce cunoaștere despre Celălalt, mai apropiat sau mai îndepărtat din punct de vedere social și cultural. Pentru a produce această cunoaștere, antropologii interacționează cu Celălalt, utilizează metode diferite de cercetare pentru a crea și media această interacțiune, apoi o analizează, interpretează și transmit unui public divers în formate variate, de la text la documentar etnografic. Însă în toate etapele demersului lor, esențiale sunt anumite moduri sau predispoziții de gândire. În primul rând, antropologii compară. Până la un punct, nu este nimic special în această predispoziție de gândire. Pentru toate ființele umane, comparația este o componentă automată, inevitabilă a întâlnirii cu Celălalt. Pornind de la propria experiență, ființele umane decid ce este diferit la Celălalt. Însă antropologii sunt educați să identifice diferențele de practici sau perspective folosind nu doar propria experiență, societate și cultură ca bază a comparației, ci și alte studii antropologice despre alte societăți și culturi. În al doilea rând, antropologii contextualizează. Iar această predispoziție de gândire reprezintă specificul disciplinei. Antropologii sunt educați și așteptați să interpreteze diferențele – și își încep interpretarea prin reconstituirea contextului mai larg din care aceste practici sau perspective fac parte. În felul acesta, ele sunt înțelese treptat ca elemente ale unei logici culturale anume sau ale unui univers social particular. Aceste moduri de gândire sunt introduse printr-un exercițiu despre cum am putea aborda antropologic ‘punga cu pungi’ – o practică de păstrare și refolosire a pungilor, de obicei de plastic, care este nu doar răspândită în societatea noastră ci și considerată tipic românească.
Magdalena Crăciun este lector la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București și doctor în antropologie socială al University College London. A făcut cercetare de teren de lungă durată în România și Turcia și este interesată de cultura materială și materiale (plastic). A publicat Islam, Faith and Fashion: The Islamic Fashion Industry in Turkey (Bloomsbury Academic, 2017), Material Culture and Authenticity: Fake Branded Fashion in Europe (Bloomsbury Academic, 2014; Routledge, 2020) și articole în Journal of the Royal Anthropological Institute, Journal of Material Culture, Ethnos: Journal of Anthropology, World Art, Eastern European Politics & Societies și Anthropology and Humanism.