Cum gestionăm subiectivitatea în munca de teren? Cât de mult și în ce fel ne implicăm afectiv în relațiile din teren? Cum ne gestionăm propriile emoții și stări (oboseală, tristețe, furie, lehamite, bucurie, grijă, teamă, recunoștință etc.). În fine, în ce fel ne afectează toate acestea munca de antropolog?
Munca de teren este o continua experienta de invatare, prin participare, observatie si reflectie. Construim si intretinem diverse relatii sociale in teren, care aproximeaza relatiile de apropiere sau prietenie, cu scopul de a afla mai mult despre obiectul nostru de studiu. Inevitabil, in relatiile sociale sunt implicate diverse emotii si schimburi de emotii (reciprocitate). Scos din zona de confort, fizic si psihic, antropologul poate experimenta inadecvare, rusine, penibil (cand greseste sau incalca regulile locale), exasperare si oboseala psihica, apropiere afectiva fata de anumite persoane sau, din contra, antipatie fata de altele, anxietate cu privire la propriul rol in teren, la calitatea muncii proprii, la eficacitatea rezultatelor obtinute etc. Terenul de lunga durata poate fi o proba de anduranta din toate punctele de vedere. Trairile emotionale si afective ale cercetatorului rareori transpar in rezultatul final (publicatii, prezentari, predare etc.), fie pentru ca vorbesc despre o vulnerabilitate pe care o vrem trecuta sub tacere, fie pentru ca se considera ca ar submina stiintificitatea cunoasterii antropologice, fie pentru ca pur si simplu nu fac obiectul reflexiei cercetatorului. Vorbim despre terenul antropologic ca despre una dintre multele metode de cercetare, dar este, probabil, cel mai problematic/demanding ca intensitate si abilitati necesare, consumator de timp si nervi. Si asta nu este un impediment, ci, din contra, un mare atu. Despre care nu vorbim suficient.
In fine, as incerca niste consideratii finale despre cum putem transmite emotia terenului (excitement, fascinatie, satisfactie) antropologilor in formare (prin predare/educatie).
Petruța Teampău este antropolog (cu un doctorat în antropologie culturală, 2009, UBB) și lector în catedra de Științe Politice a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB (din 2009), unde predă cursuri de metodologia cercetării calitative, etică aplicată, sociologie politică. Între 2005 și 2021 a făcut, între altele, cercetare de teren în Delta Dunării pe teme de istorie orală si antropologie urbană. De asemenea, cercetează și publică pe subiecte legate de viața femeilor din România înainte și după 1989, antropologia corpului, gen, educație, participare politică. Publicații recente: Sulina cosmopolită, PUC, 2022, “Trouble in paradise: Competing discourses and complex governance in the Romanian Danube delta”, Marine Policy, vol. 112 (2020), Local cosmopolitanism. Imagining and (Re)-making Privileged Places (cu Kristof van Assche), Springer Books, 2015.
