Working BFFs este un proiect cultural despre prietenie, care are ca scop principal să aducă în spațiul online, și nu numai, mai multe informații despre diversitatea prieteniilor și subiecte mai puțin explorate ce țin de acest subiect (conflicte, sănătate mentală, familie, relații romantice etc.). Începând cu luna iulie am realizat interviuri cu 10 cupluri de prieteni prin care am încercat să urmărim firul narativ al fiecărei relații în parte. Am discutat cu cupluri a căror longevitate a relației diferă, de la 4 ani de prietenie, la 11 ani, 20 de ani până la aproape 40 de ani de prietenie. În aproximativ o oră (durata medie a unui interviu) am creionat biografia prieteniei lor, pornind cu primele amintiri și cum s-au cunoscut, amintiri reprezentative pentru relația lor, perioade dificile prin care au trecut împreună, urmând ca la final să reflecteze asupra modului în care relația lor ar putea evolua în următorii 5-10 ani. 

Proiectul a pornit de la discuțiile avute cu Mara atât despre prietenia noastră, cât și despre relațiile de prietenie în general și cum am fost învățate să ne raportăm la ele. Pentru noi a părut că mulți văd prieteniile ca fiind secundare în viețile lor, atenția celor din jurul nostru fiind axată către relațiile romantice, căsătorie și familie. Mara și cu mine, în cei 6 ani de prietenie, am avut momente în care am discutat despre nevoile noastre, cum gestionăm anumite situații tensionate, cum să nu le mai repetăm și cum ne adaptăm când apar schimbări inevitabile în viețile fiecăreia. Având astfel de dialoguri cu ea și alți prieteni am început să mă gândesc la ce ar însemna realizarea unei cercetări antropologice a prieteniei. Față de alte cercetări pe alte subiecte realizate anterior de către mine, a fost nevoie să adaptez tehnicile și instrumentele de cercetare calitativă cu scopul și calendarul proiectului. Nu am pornit cu o întrebare de cercetare formulată despre prietenie, ci mai degrabă am descoperit pe parcurs cum vorbesc și cum se raportează cele zece cupluri la relația lor de prietenie. 

Numele proiectului Working Bffs vine de la faptul că o relație de prietenie implică o formă de muncă, dar și pentru că suntem trei prieteni care lucrează împreună. Mara Mărăcinescu, documentaristă, lucrătoarea culturală, și cea care s-a ocupat de editarea video și de conținutul de pe social media. Dorin Cucicov, artist interactiv, coder, pasionat al noilor metode de storytelling prin experiențe interactive, creatorul Platformei Prieteniei. Și eu, Anca Niță- doctorandă, antropologă la început de drum, care crede mult în antropologie publică și este convinsă că disciplina și instrumentele sale ar trebui să fie mult mai prezente în afara spațiului academic. Astfel spus, suntem o echipă multidisciplinară, fiecare dintre noi având experiențe diferite pe partea de documentare, cât și în ceea ce privește transpunerea rezultatelor unei documentări în produse text, audio, video, media către public. Scopul final al proiectului a fost să creăm Platforma Prieteniei, un spațiu online care are rolul de a aduna materialele video documentate, resurse online despre prietenie de la activiștx feminiști și psihoterapeuți. De asemenea, platforma este și un instrument de cercetare în sine, pentru că împreună am creat mai multe spații (Jurnalul Prieteniei și Forum) în care vizitatorx pot participa la rândul lor cu gânduri, întrebări și povești despre prietenie. 

Nu am ajuns la niște concluzii formulate clar în urma proiectului, ci mai degrabă am observat anumite pattern-uri prezente în relațiile prietenilor. Pentru majoritatea un prieten reprezintă persoana pe care poți să te bazezi oricând și îți este alături. Sentimentul de siguranță pare a fi un factor cheie în crearea unei legături de încredere între aceștia, indiferent de contextul în care s-au cunoscut și perioada de când sunt prieteni. 

Am discutat cu persoane care se cunosc de la grădiniță, școală, din adolescență, dar și persoane care s-au împrietenit în contexte profesionale. Relații de prietenie mixte din punct de vedere al genului adesea sunt stereotipizate și privite cu ochi critic de către ceilalți, cel mai adesea relații dintre femei și bărbați validate social fiind cele romantico-sexuale. Am văzut cum mediul online, mai ales în perioada pandemiei, a substituit contextele sociale de înainte și funcția lor de cunoaștere și socializare. Mediul online deservește ca un nou spațiu de împrietenire, dar și un spațiu ce facilitează comunicarea și menținerea relației în cazul prieteniilor la distanță. 

Poate unul dintre aspectele care m-au surprins au fost pauzele care pot apărea în cadrul prieteniilor, ca efect al schimbărilor ce apar în viața indivizilor. Fie că vorbim despre mutări în alte orașe sau țări pentru educație și muncă sau apariția unei relații romantice, a unui copil, acestea pot duce la o pauză în prietenii. În cazul prieteniilor în care nu au fost astfel de etape există totuși această teamă că s-ar putea întâmpla. Din relatările prietenilor proximitatea pare că este unul dintre elementele cheie în menținerea unei prietenii pe o durată lungă de timp.

Din interviuri, dar și din participarea online a urmăritorilor platformei, pare că relațiile romantice ale unuia sau amandurora pot să provoace dezechilibre în prietenii, cu precădere în perioada adolescenței și în jurul vârstei de 20-25 de ani. Pe urmă, în cazul prieteniilor pornite din adolescență, am observat tendința de a se raporta la relațiile lor ca fiind parte din familie. Prin această comparație, au explicat legătura puternică dintre ei și stabilitatea  relației de prietenie  în viețile lor: face parte din familie, îmi este ca o soră, ca un frate. În plus, discutând cu psihoterapeuta Zeineb Dakhel, ne-a explicat cum în perioada adolescenței persoanele sunt mai înclinate să caute să creeze relații de prietenie, din dorința de apartenență. Prin prisma vârstei și al contextului social specific se pot adapta mai ușor la schimbările care apar în relațiile lor de prietenie. Cu toate acestea, relația de prietenie poate fi pusă la încercare și de alte aspecte ce țin doar de unul dintre prieteni, precum singurătatea, sănătatea mentală sau diferențele de personalitate, implicit de nevoile diferite ale acestora. Să fii alături de persoana la care ții și în momente dificile și ambigue implică un efort de empatie, compasiune și acceptare.

Pe lângă interviuri, am creat și Jurnalul Prieteniei, un formular online în care oricine poate scrie anonim sau nu despre un subiect conex cu prietenia, poate povesti momente frumoase, amuzante, dar și dificultăți, momente triste. În câteva însemnări primite în jurnal, cât și din interviuri, am observat că o parte din fricile asociate sunt legatede pierdere și de terminare a relației de prieteniei din diferite motive. Am rămas cu senzația, că oamenii se raportează la prietenii ca fiind mult mai riscante decât relațiile romantice și cele de rudenie. În ciuda faptului că îi leagă pasiuni comune, amintiri, perioade dificile peste care au trecut, pare că dacă în celelalte relații, mai ales cele de familie, nimic nu poate afecta cu adevărat legătura, în cazul prieteniilor se anticipează posibilitatea aceasta. Este interesant cum dacă în primii ani de viață întrebarea vrei să fim prieteni? pare să fie la ordinea zilei ordinea zilei, odată ce înaintăm în vârstă prieteniile nu mai reprezintă la fel de mult o prioritate. 

Cercetând cel mai greu subiect de până acum: prietenia. 

Chiar dacă cercetarea realizată în cadrul proiectului Working Bffs nu se conformează normelor și rigurozităților academice, mă așteptam ca partea de cercetare să urmeze mai îndeaproape pașii de bază cu care sunt obișnuită în cercetarea calitativă. De-a lungul proiectului a fost necesar să adaptez instrumentele de cercetare, astfel încât să se alinieze cu scopul și obiectivele proiectului per ansamblu. O parte dintre dificultățile metodologice întâmpinate țin de instrumentele de cercetare și poziția cercetătorului în cadrul proiectului. 

Prin instrumentele de cercetare mă refer la interviurile filmate pe care le-am realizat cu cupluri diferite de prieteni. Am discutat cu cupluri de femei, de bărbați și mixte. Majoritar au fost cuplurile de femei, pentru că a fost mai dificil să găsim cupluri de bărbați care să dorească să vorbească despre prietenia lor. Fiecare dintre noi a adus oameni în proiect apelând la relațiile apropiate. Deși mă așteptam să fie diferit să realizăm interviuri video, obișnuită să am mai degrabă discuții înregistrate audio cu persoanele intervievate, în cazul unora dintre cupluri chiar am observat o schimbare sesizabilă în momentul în care am început să înregistrăm. Pe lângă faptul că am înregistrat video interviurile, am avut și un întreg set-up care poate părea intimidant pentru cine nu este obișnuit cu asta: lumini, trepied cu telefonul și lavaliere pentru vorbitori. În total am realizat 10 interviuri, dintre care 2 online, unul audio și unul video, dar în care persoanele nu au fost filmate frontal. În ultimele două menționate, am simțit o deschidere mai mare, cei intervievați povestind aspecte intime ale prieteniei lor. Intimitatea a fost unul dintre aspectele pe care le-am neglijat la începutul cercetării. Înainte de a vorbi cu aceste persoane nu dădusem atâta atenție acestei componente definitorii pentru unele dintre relații și nu mă gândeam că întreg contextul creat de discuție ar putea să îi pună pe ambii sau pe unul dintre prieteni în poziții sensibile, să fie inconfortabil. După unul dintre cele zece interviuri, unul dintre prieteni mi-a spus că întrebările pe care le-am pus au atins subiecte nediscutate în relația lor, fiind dificil să le discute în fața camerei pentru prima dată. În încercarea de a afla cât mai multe aspecte ce țin de o prietenie, atât amintiri frumoase, cât și amintiri neplăcute care lipsesc din mediul online, am neglijat pentru început faptul că aceste persoane se expun în fața noastră și ulterior a oamenilor necunoscuți din mediul online pe un subiect ce ține de viața privată a fiecăruia.  

Modul în care am gândit și creat ghidul de discuție a pornit pe de o parte de la teme de interes inspirate din experiențele noastre de relaționale cu prietenii, iar pe de altă parte au fost influențate de miza și structura proiectului. Scopul proiectului este de a aduce în spațiul public subiectul prieteniilor, relații la fel de importante și validante ca cele romantice și de rudenie, care necesită muncă emoțională, dar despre care învățăm prea puțin cum să le gestionăm și să le adaptăm la schimbările care apar în mod firesc în viețile noastre. Când cercetarea face parte dintr-un proiect care se desfășoară online, în care ți-ai propus să creezi conținut de mai multe tipuri pe social media, consider că ești nevoit să privești diferit felul în care lucrezi și faci cercetare. Am mizat foarte mult pe a face interviuri video pentru că acest tip de conținut funcționează cel mai bine pe platformele alese de noi pentru proiect: Tik Tok și Instagram. Faptul că avem cunoștințe în zona de comunicare și minime noțiuni despre cum funcționează algoritmii de social media a influențat formularea întrebărilor, discuțiilor și organizarea în sine a materialului la faza de editare. De regulă când faci cercetare antropologică și iei interviuri oamenilor nu cauți a ”hot topic of discussion”, orice subiect în relație cu tema de cercetare e important. În cazul de față, a fost nevoie să găsim și acele ”topicuri”, în funcție de ce am observat că are succes pe în social media. Creând conținut pentru mediul online care abundă în informație, a fost nevoie să gândim o strategie astfel încât materialul postat să îl determine pe utilizator să se oprească din scrollat și să interacționeze cu postarea noastră, respectiv platforma proiectului nostru. 

Toate acestea aspecte intervin și asupra modului în care se poziționează cercetătorul și implică abordări diferite față de cele învățate în școală sau practicate în cercetările din mediul academic. Într-un astfel de proiect, e nevoie de o flexibilizare a poziției și a rolurilor pe care le îndeplinești. Prin antropologie publică înțeleg realizarea unei cercetări cu rigurozitățile metodologice și etice specifice unei cercetări calitative, urmărind însă ca modul în care comunici parcursul cercetării și rezultatele sale să fie scris într-un mod accesibil publicului non-academic, apelând la platforme diferite, acordând mai multă importanță poveștilor- toate acestea fiind, indirect, și un pretext bun de popularizare a disciplinei în sine. În schimb, în cazul de față, al unui proiect cultural cu componentă de cercetare antropologică, am simțit nevoia de a adapta principiile de muncă și de a fi mai flexibilă. Lentila exploratorie joacă un rol important în crearea unui context în care pot coexista metodele învățate, dar și instrumentele necesare de promovare a subiectului, respectiv a proiectului în sine. La toate acestea, am simțit că se adaugă presiunea timpului, calendarul de activități și durata finanțării. Cu toate acestea, chiar dacă metodologia poate fi modificată și adaptată la situație, componenta etică trebuie să fie respectată și cât se poate de bine gândită pentru siguranța participanților. Astfel, au fost semnate acorduri de publicare cu fiecare cuplu de prieteni și materialele editate au fost verificate în prealabil cu aceștia înainte de a fi publicate. Materialele video nu doar că ajung pe Platforma Prietenie, dar ajung și pe social media, astfel încât am simțit că este important să ne asigurăm că se simt confortabil cu o astfel de expunere. 

Pe lângă poziția mea de cercetător în relație cu proiectul, cel mai dificil a fost să mă poziționez în relație cu tema noastră după ce am moderat câteva discuții. Reflexivitatea cercetărorului/cercetătoarei este specifică unei cercetări antropologice, poziționarea ta față de tema de cercetare și subiectivitatea ta fiind un alt mod de a privi, dar a și de a înțelege subiectul cercetat. În situația de față, mi-a fost greu să-mi creez distanța necesară între mine, participanți și temă, astfel încât să pot fi prezentă și să pun întrebările bune, să prezint anumite sub-teme ce țin de prietenie precum: muncă, relații la distanță, apariția copiilor sau a unui nou partener/ă și alte teme relevante pentru miza proiectului. Fiind o temă atât de aproape de mine și la care mă gândesc în viața personală, pentru că fie mi-a provocat durere, fie este nevoie să gestionez și să comunic cu prietenii mei în funcție de nevoile lor și ale mele, mi-a fost mult mai dificil să fac un pas în spate și să mă uit la toate discuțiile, datele și resursele adunate în toată această perioadă. Prieteniile sunt o parte atât de importantă în viața mea și reprezintă un real sistem de sprijin, astfel ascultând sau văzând felurile diferite în care pot fi experimentate prieteniile, mi-a fost greu uneori să mă raportez la participanți în modul în care am făcut-o anterior în alte proiecte și cercetări. Pe deasupra, proiectul fiind gândit ca o platformă care adună resurse variate- cărți despre prietenie, podcasturi și videouri educative, am considerat că nu este necesară formularea unor concluzii definitive, ci mai degrabă, ar fi potrivit ca observațiile făcute să le transformăm în materiale text, care să genereze discuții pe baza subiectului. Am ascultat narațiuni diferite ale prieteniilor, în care lumea s-a vulnerabilizat, ceea ce m-a făcut să resimt o presiune și mai mare în legătură cu modul în care privesc- printr-o lentilă antropologică, informațiile expuse în interviuri și felul în care apoi le prezint. 

Nu vreau să se înțeleagă din cele spus mai sus că experiența de a vorbi cu diverse cupluri de prieteni nu a fost una bună. Mai degrabă subiectul și contextul proiectului m-au făcut să chestionez și să analizez rolul meu de antropologă, să mă întreb cum cercetez și cum transform observațiile în resurse pentru mediul online românesc, unde subiectul nu este dezbătut atât de mult.

Acestea fiind zise, în urma ultimilor 4-5 luni de cercetare și muncă în echipă de editare și curatoriere a conținutului, pe 6 noiembrie am lansat Platforma Prieteniei, care reunește materiale video, audio și text despre începutul prieteniilor, hobby-uri comune, perioade dificile, empatie, comunicare și alte aspecte ce se regăsesc în universul amplu al acestor relații. Și tocmai pentru că am atins atât de multe teme conexe prieteniei și pentru că simt că încă nu a venit momentul unor concluzii, te invit pe pagina proiectului să explorezi și chiar să participi și tu la creșterea numărului de resurse, observații, experiențe și întrebări despre prietenie. 

Working BFFs este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.